Radu Tudor Ciornei

 

Povestiri din casa ceasului II

Amintirile unui ornic


Există ore ce se nasc așteptate
cu șampanie, halate groase,
neapărat cu focuri de artificii
și promisiuni de inel
după cum există orele nimănui
născute cu pumnii strânși
în veceuri publice
rupte din ceasuri cu dinții
crăpați de neputință.

Există ore cuminți
cu fundițe și guvernante
cu unghiile curate
care trăiesc frumos
se căsătoresc aranjat
vorbesc franceza
în fata servitorilor
(unii le zic fericite),
altele sunt orele străzii
crescute pe terenuri de sport
cu Bucegi în coltul gurii
și bere la bidoane strecurate
peste blestematele garduri
cu ochiuri de plasă
și paznici la poartă.

Există orele legitime
de sâmbătă seara
așa cum există
orele furate ale amiezii
de - miercuri - în - delegație
urmate de ore roșii
respirând greu
urmărind ore albastre
ascunse în parfumul interzis
de pe rever.

Există ore furate
dupa cum există
ore declarate pierdute
în rugăciuni, la cafea sau
la tribunal.
Cineva îmi povestea că știe
pe un amic care a cunoscut
o oră în care murise un poet.
-Dom'le ora aia
era complet nebună
-zicea omul-
se tot duce la Bellu
și-i da mortului
să bea, îi citește ziarele
parcă ar fi fost vinovată
că a murit ăla în schimbul ei.
-Dom'le , va zic io
fiecare om
își are timpul lui .

Există ore
care nici măcar
nu mai au
timpul lor.

 

Radu Tudor Ciornei