Paul Vinicius

despre puterea ei

puterea frumuseții ei nu are limite;

ieri

am descoperit o stradă

pe care

simpli

pașii ei

mi-ar muta-o în inimă.


ploaia asta ne cam duce cu vorba


nu-i așa că și ție îți vin idei orizontale

de când ploaia asta ne tot duce cu vorba?

și eu mă gândeam că da.

de ce adică nu ne-am apuca noi de ceva interesant

care să dezvelească de anonimat

atât pleoapele tale de pică cât și bățoșenia mea de treflă

atât țâțele tale de cupă cât și inima mea de tobă?

sau poate preferi tusea mea emblematică

(celebra mea tuse maro

numărul 60

fără filtru)? -

care te-ar escava din realitate

cu tot cu heleșteul ochilor tăi

aducându-mi-te aproape

și făcându-te ceva mai receptivă

la poezie.