Gelu Vlasin

DON QUIJOTE RĂTĂCITORUL
(11)


drogomanul și zgârciomanul

drogomanul adună pietre... rounde, pătrățoase, cu forme ciudate, cu tot soiul de crăpături și găuri în care el descoperă cu exaltare viață... viața chipului nevăzut... viața creaturilor de dincolo de viață... drogomanul are și o colecție întreagă de perdise - un fel de prepelițe - pe care le îngrijește mai ceva decât pe propriile lui odrasle... drogomanul mai are și odrasle... odraslele sunt ( trebuie s-o recunoaștem cinstit ! ) cea mai mare realizare personală... blonde, cu ochi albaștrii și cu părul cârlionțat ... în rest... marile lui realizări sunt : o grămadă de pietre - adunate pe parcursul mai multor ani, perdisele, niște iepuri - pe care-i îngrijește zgârciomanul ( un alt personaj tambien catastrofic ! ), un ( fel de ) buncăr de piatră - unde vrea să-și facă un adăpost pentru vremuri de răstriște, o nevastă - frumușică și destul de dezghețată la minte și celebrele plante de maria pe care și le îngrijește singur și pentru care ar fii în stare să facă moarte de om... cam astea ar fii marile realizări ale personajului în cauză ... mintea lui de găinușă răsfățată a reușit să-i producă frăierelului de papa o mulțime de necazuri începând cu guardia civil și terminând cu nenumăratele afaceri pe care le-a demarat și pe care într-un timp relativ scurt le-a falimentat... o fermă de porci cu toate dotările moderne aferente - falimentată în mai puțin de un an... o crescătorie de iepuri - falimentată după un an de chinuite afaceri... o fermă de păsări - falimentată încă înainte de-a fii demarată afacerea... o fermă de ovine - falimentată din lipsă de ciobani profesioniști !!! drogomanul este un fixist sadea... nici o idee ( care nu-i aparține !!! ) nu este bună... TOATE ideile lui sunt - dacă nu geniale, atunci cel puțin extraordinare... iar ideile lui sunt atât de catastrofice încât nici nu pot fii puse în aplicare fără asumarea unor riscuri majore... și cum nimeni nu este nici dispus nici predispus la asemenea categorii de riscuri atunci - din fericire pentru ceilalți, ideile rămân în fază de proiect... de fapt, ar exista cineva dispus la sacrificiu dar încă nu are puterea necesară... este vorba de zgârcioman - supranumit și guisante ( mazăre ) datorită consumului exagerat de conserve de mazăre... economicosul și-a lăsat nevasta și copilul în țară ca să-și poată agonisi avere... numai că, a cam uitat de ei și le trimite doar așa, din când în când vreo 40 - 50 de euro la modul în care el deține în conturile personale cam 6500 de euro !!! Biata lui familie are datorii de milioane la întreținere și este pe punctul de-a nu mai avea ce să mănânce pentru că singura sursă de venit sunt cei 40-50 de euro primiți odată la două luni și banii de șomaj care sunt așa cum știm cu toții: egal cu zero ! don quijote nu suportă zgârciomanii ... don quijote nu suportă ipocrizia zgârciomanilor ... tonteriile lor - sclaviile totale în fața drogomanilor maniaco-depresivi... zgârciomanul este ( pe deasupra !) bolnăvior cu cerebelul - puțintel, puțintel daŽ se mândrește fudulul cu el... că vorba aia: prostul nu e prost destul dacă nu e și fu(n)dul !!! Ca să nu mai vorbim de faptul că într-o zi s-a supărat pe un amic și i-a crăpat capul cu un cuier din lemn masiv... i-au pus medicii de la urgență la copci de arăta săracul ca o cucoană venită de la coafor ... pe alt amic l-a săpat cu răbdare și l-a turnat pe la șefuți până a rămas respectivul fără loc de muncă... dar întotdeauna după faptă și răsplată ... era cât pe ce să-și piardă nevestica pentru că minciuna are picioare scurte și dânsa a fost informată despre contul baștan pe care-l avea iubitul soț la banacă... a trebuit să facă vreo trei drumuri până în țară ca să liniștească apele... vă dați seama cât a cheltuit bietul om și ce luptă aprigă s-a dat între zgârcenia lui monstruoasă și dorința de a-și păstra familia integră !... slăbise zgârciomanul în trei săptămâni cam 15 kg !!! Dar după ce și-a convins familia să vină cu el în străinătățuri să vezi și să nu crezi... i-a pus băiatuŽ pe toți la recuperări de le săreau fulgii muncind pe câmpiile mănoase ale Castiliei la Mancha... don quijote și-a amintit brusc de proverbul cu lupul care-și schimbă părul dar năravul ba ! Lupul ăsta zgârcioman și-a schimbat de atâtea ori părul încât de-abia mai rămăsese cu câteva fire... dar năravul ba ! Urla animalul ca un descreierat la lună de-și luaseră vecinii lumea-n cap... tuna și fulgera în stânga și-n dreapta agitându-și labele ca un ceaușist înflăcărat... omul - zgârciomanullup , era înfierbântat de-a binelea când cineva cuteza să-l contrazică... dânsul era polivalent, policalificat, omnipotent, autodidact și atotștiutor. Dacă trandafirul era alb el afirma cu tărie că anterior fusese roșu... îi rămăsese mentalul ipregnat cu roșul aprins al aparatului de partid și de stat că doar stătuse în posturi înalte pe vremea împușcatului... fusese șofer de director și dăduse mâna după revoluție cu cel puțin doi portari de miniștrii ! Într-o zi a fost chiar la câțiva metrii distanță de un subsecretar de stat... a ratat șansa vieții lui! Dar... aici, în țările calde s-a schimbat și destinul partizanului de găinării comunale... aici a primit posturi de conducere ( a tejerei !!! ) și a învățat să stea în patru labe noua poziție - substitut a poziției de drepți pe care-o asimilase în cadrul perioadei de instrucție militare, înaintea programului de G.A.Z . unde era abonat zilnic. Zgârciomanul patruped se integrase perfect devenind omul de bază al drogomanului turmentat spre "fericirea" celor câțiva angajați care aveau să-și piardă în scurt timp locurile de muncă. Cărătorul de paporniță al drogomanului avea să-ți vadă visul îndeplinit cu cei patru ochi pe care-i poseda încă din prematur naștere... el să fie șeful, el să comande și tot el să execute. Patronul posesiv era și el superîncântat că putea să plătească un singur om în loc de patru și că avea la orice oră din zi și din noapte un slugoi de nădejde în stare să răstoarne munții bolovănoși ai Pueblei de Almoradiel pentru ai aduce în curtea lui ca să-ți definitiveze măreața operă de artă pe care obsedatuŽ o compara cu piramidele egiptene. Ceea ce însă nu știa nici zgârciomanul și nici iubitul lui amic bolnăvior - drogomanul , era faptul că nu putea să fie considerată operă de artă o lucrătură tembelă care n-avea ABSOLUT NIMIC în comun cu ceea ce generic se numește artă. Dar cum poți demonta stupizenia colosală a celor doi irecuperabili când limita lor intelectuală n-ar fii fost în stare s-o depășească sub nici o formă pe a galinaceelor plimbărețe din imensa curte cu dafini și smochini în care-și târâie existența stan cel zgârcioman cu bran drogoman ...

Gelu Vlasin