Dan Iancu

lumea se gâtuie câteodată
fără ca să ai cum desparți lumina de întuneric
vestea prea mult așteptată
are altă culoare
din vârful catargului batista nu se mai vede de soarele
strivind orizontul
totul e negru și portocaliu
aș fi preferat verde
verdele acela lăsat pe sub gene
ești al meu pe vecie citat din cântul sirenelor goale
de veșminte și suflet și nu numai
carapacea de purtat politețuri prin lume
cât să ascunzi timidele bocete
strânse-n boccele
bonsaiuri

să iei doar o lamă sfâșietor de albastră
și să tai orizontul în tine

Dan Iancu