Radu Tudor Ciornei

 

Povestiri din casa ceasului I

Amintirile unui ornic


Există orele focului
care ne mistuie până la cenușă
încet, metodic,
tăciune cu tăciune
pâna ne redenumim fosile
există alte ore ale focului
în care ardem chirciți a
implorând trupul vecin
să mai rămâna pentru
cel puțin încă un autodafe
iar aceste ore
se numesc secunde
Există orele lemnului
viu
cu frunze și flori
cu rîsete și muguri
cu speranțe...
Dupa cum există
și orele lemnului mort
încremenit în cruce
sau în luntrea lui Caron
Există orele metalului
în care limba ți-e de plumb
dupa cum există și orele
aluminiului moale
ce ia forma palmelor tale
adăpându-se din cana
dimineții
Există orele pietrei
ascunse în râuri
și care totuși
cândva se vor mișca
dupa cum există orele pietrei
care e doar piatra
zăvorâta asistolic în
inima fără sânge a muntelui
(Unii încă privesc muntele
ca pe un ceas cu ore tăcute)
Există orele pământului
care rodește supus
așa cum există orele pământului
care ne înghit
Însă despre aceste ore
eu nu vreau să vorbesc
de teamă să nu supăr
limbile de moarte
ale ceasului.

 

Radu Tudor Ciornei