Liana Mânzat

 


anatomie la un plictis banal

când într-un târziu muțenia a coborât de pe cal
(calul nărăvaș al speranței)
o morbideza a la italienne
profitând de neatenție s-a cuibărit
în colțurile necăjite ale gurii
nu știam ce să fac cu mine (vai
ce gri tăbăcit în jur) lăsasem
privirea în jos
îmi contemplam pantofii
și trăgeam cu urechea
la zgomotul stârnit
de prăbușirea zilei aflată ca de obicei
în tranzit
închizând apoi ochii
am declarat că nu exist
ce și de ce să împart
cu cine
nu era cazul să mai negustoresc cu realitatea
noțiunile de vânat și vânător
deveniseră astfel inutile

Liana Mânzat