Gabriel Prăjitură

Charles Simic

Poezia prostului satului


Nimic din imaginațiile voluntare ale profesioniștilor.Fără teme, dezvoltări, construcție sau metodă. Dimpotrivă, numai imaginația care vine din neputința de a te conforma.
Henri Michaux

Visez cosmologii imense, epopei și poeme epice reduse la dimensiunile unei epigrame.
Italo Calvino




Scrierea unui poem în proză seamănă puțin cu o încercare de a prinde o muscă într-o cameră întunecată. Probabil că musca nici măcar nu-i acolo, bîzîitul vine din capul tău, totuși continui să te împiedici și să te lovești de lucruri, urmărind-o înfierbîntat. Poemul în proză este erupția de limbaj care urmează după o ciocnire cu mobila.

Și-atunci de ce s-o faci? Care să fie atracția unei asemea întreprinderi aparent idioată?

În cazul meu așa numitele poeme în proză pe care le-am scris au fost rezultatul încercării de a evada din mine însumi. Să mă eliberez de propria imaginație, de propriul creier, să plec într-o aventură cu consecințe imprevizibile continuă să fie marele meu vis.

Unii se roagă la Dumnezeu, eu mă rog șansei să-mi arate o cale prin care să ies din închisoarea pe care o numesc sine.

O mîzgălitură scurtă, nepremeditată, și ușa celulei se deschide. Niciodată n-am avut idee cum am reușit să fac ceea ce am făcut. Într-o scriere de acest gen intuiția are primul cuvînt. Depinzi de propria pricepere literară pentru a face mișcările corespunzătoare și a recunoaște prezența unui poem. Pentru mine poemul în proză este o creație literară pură, copilul monstruos a două strategii incompatibile, liricul și narativul. Pe de o parte este dorința liricului de a face ca timpul să se oprească în jurul unei imagini, pe de altă parte vrei să spui o mică poveste.

Ținta, ca și într-un poem în versuri, este de a stîrni în cititor o dorință neînfrînată de a reciti ceea ce tocmai a citit. Cu alte cuvinte, deși arată ca o proză, acționează ca un poem. A doua, a treia, a cincea recitire vor fi și mai bune. N-o să te plictisești niciodată de mine, promite. Dacă nu credeți ceea ce spun citiți cîteva dintre Iluminările lui Rimbaud sau cele mai bune dintre poemele lui Russell Edson. Sunt inepuizabile.

N-are sens să încerci să dai niște repere pentru ceva care este cu-adevărat produsul liberei imaginații. Totuși, pot să spun următoarele:
Secretul poemului în proză constă în economia lui și în surpriză. Trebuie să te orbească și în același timp să fie o ușoară atingere. Adevărata lui muză este spiritul comic. Jocul și tratarea ireverențioasă a fiecărui subiect sunt regulile. Pentru a elibera poezia de manierism și ticuri poemul în proză nu trebuie să se ia prea în serios. Imposibil de scris, privit de atîția poeți și critici ca ilegitim, trebuie să rămînă un paria și un obiect al ridiculizării pentru a supraviețui.

 

Gabriel Prăjitură