Daniela Rațiu

orașul


credeți-mă dragilor orașul se duce de râpă
băieții săraci cară în spinare sacii burdușiți cu nuci ai țiganilor
bețivii declamă cu patos din eminescu și labiș
prostituatele o fac în toaletele plăcut mirositoare ale restaurantelor de lux
poeții se iau la întrecere pe maidane
femeile ah femeile mereu nefericite
curățind vișinele coapte de sâmburii tari
bărbații mereu amușinând aerul greu de parfumul domnișoarelor
cu fustițe tot mai scurte mai scurte mai scurte

orașul se duce de râpă dragilor credeți-mă
casele se mucegăiesc iar parcurile dau în afară de gunoiul supurând
cinematografele miros a popcorn și a votca pinguin
terasele își strâng umbreluțele cu pânza decolorată de soare
camioanele asfixiază trecătorii opriți în stații de tramvai
iar cerșetorii spun poezii și rugăciuni cu ochii aproape închiși

orașul se duce de râpă dragilor credeți-mă
v-o spun cu mână pe inimă
bisericile stau goale cu porțile deschise lângă bodegile pline de alcoolici melancolici
înghețata e plină de e-uri și coafezele bagă foarfecele în visele de miss-e ale doamnelor
amantele se iau la întrecere cu fostele și ex-ele
iar copiii cresc cu cartoon-network și kinder expirat

credeți-mă dragilor orașul se duce de râpă cu tot cu cărțile și revistele
cu profesori și premianții cu venetici și oagării
orașul acesta i-a primit pe toți cu lista de cumpărături și planuri pe cel puțin zece ani
orașul acesta tolerant ca o curtezană de lux afumată care se culcă chiar și cu poștașul
mai mult dragilor ce să vă spun aveți-vă ca frații în orașul acesta ca o bubă machiată

Daniela Ratiu