Iana Maravis

 

         #

#                 #

Luna pe cer

adulmecă

reverele tale

ca peștii la țărm

lunecă

vântul încearcă

să pună kimono pe gesturi mici

ținând ison ochilor

tăi

 

Pecete

“Ce gri frumos” ai spus

și ai rămas în picioare

în pragul meu de stofe.

Ți-a lipsit pasul

și ai rămas acolo suplu

ca fumul.

Avea mirosul tău amiaza…

Crematoriul ei neresemnat

te despletea în miresme

te mângâia cu nările mele

aplecate pe fereastră.

        #

#               #

Cu două tacâmuri

așterni vidul,

întind mâinile

peste leșuri de fructe

acum și zâmbetul

e întârziat

gesturile rare.

Noaptea desenează păsări

cu o singură culoare.

Iana Maravis