George Vasilievici

PROZĂ ȘI MAI SCURTĂ

Întâmplarea de dupăamiază

 S-a apropiat de mine. Nu arăta prea bine. Era neliniștit și avea ochii înlăcrimați. Mi-a pus o mână pe umăr și m-a privit cu ochii hăituiți. Vroia să îmi spună ceva.”Vreau să îți spun ceva, mi-a zis, mi s-a întâmplat un lucru cu totul și cu totul neobișnuit, chiar în această dimineață, când coboram scările să plec la servici. O grozăvie, ce mai, ceva extraordinar, miraculos, ceva ce cu greu poate suporta o ființă omenească fără să își piardă mințile, ceva de neînchipuit, ceva imposibil, ceva pe lângă care Biblia pare o cărticică de adormit copii, nu, mai rău, de colorat, iar minunile ei, întâmplări zilnice ce pot trece neobservate, ceva de negândit – și în tot acest timp vocea îi tremura, lacrimile i se scurgeau pe obraji și mâna îi tremura și ea zguduindu-mi umărul cu putere – ceva ce nici în ruptul capului nu aș fi crezut că mi se poate întâmpla tocmai mie, sau oricărui alt om, dă-mi un minut să mă liniștesc și îți voi povesti imediat totul, așa ceva nu se poate, numai puțin, nu te supăra, mă vei înțelege, a fost atât de real, atât de dureros și de plăcut în același timp, atât de uimitor, ceva de speriat, atât de năucitor, de surprinzător, atât de frumos și de gingaș, atât de suav și de măreț.” I-am pus și eu la rândul meu o mână pe umăr încercând să-l liniștesc. Dar până la urmă nu mi-a spus nimic din ceea ce vroia să îmi spună pentru că oricum nu aș fi înțeles. A fost ultima noastră discuție și de atunci, nimeni nu mai știe nimic de el.

 La miezul nopții când vocea mi se subțiază 

Cum pula mea ai putut tocmai tu să faci așa ceva, se vede că te-ai rătăcit altfel nu ar fi posibil, hai dacă era vorba de altcineva înțelegeam, dar tocmai tu, fetiță cuminte și deșteaptă, cu ce morții mă-tii ai gândit, doar ți-am spus, ți-am atras atenția că nu e bine că poți face orice în afară de asta și tu tocmai asta ai făcut, tocmai ce ți-am spus să nu faci nici în ruptul capului asta ai făcut, nu pot înțelege una ca asta, ce-o fi fost în căpușorul ăla al tău plin de limbi străine, de voci de profesori honnoris causa, de facultăți înalte de te apucă amețeala doar dacă te gândești la ele este peste putința mea de înțelegere cum ți-a trecut așa ceva prin mintea aia plină de citate filosofice, de legi economice și de date istorice hai hai spune ceva acum dacă mai ești în stare eu mi-am făcut datoria și părinții tăi ș-au făcut-o cu vârf și-ndesat numai câți bani au cheltuit cu educația ta prin internate occidentale prin clinici de infrumusețare, numai câtă lecitină ți-au turnat pe gâtul ăla gingaș pe care ți-lau îngrijit cu băgare de seamă la conservator numai ca tu să înțelegi în pula mea odată pentru totdeauna că nu poți să ne muști în halul ăsta pe toți trei de-odată.

Noaptea

  A fost o noapte superbă. Împreună cu prietenul meu cel mai bun și cu iubita mea, am luat droguri și am mers pe plajă. Acolo ne-am așezat pe o piatră și am admirat luna. Luna era tăiată în două de un nor negru și în rest avea culoarea portocalie. În fața și în spatele nostru erau niște mașini cu farurile stinse. În ele stăteau băieți, fete și casetofoane din care se auzea muzică. Băieții și fetele se futeau. Când drogurile au început să își facă efectul, noi ne-am simțit foarte bine. Marea era mai frumoasă ca niciodată. Ea se admira în ochii noștrii frumoși și mari, cu mândrie. Ne-a mulțumit că am trecut pe acolo s-o vizităm și ne-a servit cu un val spumos și proaspăt. Apa era un pic cam sărată dar noi nu i-am spus nimic din politețe. După un timp în care ne-am gândit toți trei la ale noastre, am început să ne povestim întâmplări din vremea când nu eram încă prieteni. Am plâns pe rând unul de față cu celălalt și ne-am simțit sensibili. Nu ne-am gândit nici o clipă la viitor sau la alte lucruri rele. Telefonul iubitei mele a sunat și ne-a întrerupt discuția. Era fostul ei iubit. Ea a vorbit cu el în timp ce dansa cu mine sub lumina lunii. A lăsat puțin telefonul pe piatră și m-a sărutat mărturisindu-și sentimentele. Apoi a vorbit cu el în continuare. Eu și prietenul meu am mers să ne plimbăm pe plajă și am lăsat-o singură să își rezolve problemele. Ne-am întins pe nisip și ne-am uitat la cer. Cerul era negru și toate stelele erau la locurile lor. Am tăcut amândoi și am suspinat. A venit și ea lângă noi și ne-a adus cutiile cu bere. După ce am băut, eu și cu prietenul meu ne-am dezbrăcat în pielea goală și am intrat în apă. Iubita mea a rămas pe mal pentru că îi venise ciclul. Noi am făcut întrecere până la geamandură. În final el a ieșit învingător. Când am ajuns pe mal ea ne-a șters cu prosopul după care am început să fugim în pielea goală și să țipăm printre mașinile cu faruri stinse. Nu ne-a băgat nimeni în seamă și ne-am întors pe plajă unde ne-am întins toți trei pe nisip cu fața în jos. Într-un târziu am sărit în picioare și am spus că vreau să merg acasă, să scriu povestea asta despre mine și despre prietenii mei. Ei m-au înțeles și m-au lăsat să plec. A fost o noapte perfectă pe care nu o voi uita niciodată.

George Vasilievici, foto Mugur Grosu