Gelu Vlasin

DON QUIJOTE RĂTĂCITORUL
(9)


fast food și literatura de sertar

... americanii consumă în medie 3 hamburgheri și 4 pungi de cartofi prăjiți pe săptămână... în anul 2000 americanii au cheltuit 110 miliarde de dolari  în așa numita mâncare rapidă ... mai mult de jumătate din adulți și a patra parte din copiii americani sunt obezi sau au exces de greutate... în fiecare zi 200.000 de persoane contactează boli de origine alimentară, 900 sunt spitalizați și 14 dintre ei mor... dacă ar fi să facem o statistică și în peninsula iberică cifrele ar fii la fel de îngrijorătoare... dacă ar trebui să facem o statistică în zona românească cifrele ar fii atât de liniștitoare încât am putea să mâncăm liniștiți câte doi hamburgări pe zi dacă buzunarul ne-ar permite... dar cum buzunarul românului este cât se poate de curățel, șansele de-a ajunge vreodată statisticile astea îngrijorătoare, sunt de-a dreptul nule ! Dacă s-ar detecta în schimb vreo boală provocată de consumul exgerat de covrigi prăjiți atunci cu siguranță că cifrele ar da peste cap orice statistici mondiale... cel puțin studenții români ar intra cu siguranță în cartea recordurilor pentru consumul de covrigi, covrigei, pateuri cu brânză sau cornuri... să-i vezi pe la cozile interminabile din piața romană sau la universitate... don quijote și-aduce aminte de perioada studenției și suspină din toți rărunchii... i s-a cam făcut dor de un covrigel proaspăt, crocant cu multă sare de-ți dădeau lacrimile când mușcai dintr-unul... și pe urmă alergai pe coridoarele universității în căutarea unui robinet care să nu fie defect... la sediul central al Mc DonaldŽs din Oak Brooks – statul Ilinois există așa numita Universitate Hamburghesă ... în fiecare an mii de tineri se înscriu aici pentru a obține licența în hamburghesologie... bieții absolvenți aproape că nici nu știu ce-i așteaptă... în fiecare lună sunt asasinați 5 angajați datorită jafurilor la care sunt supuse unitățile în care lucrează și care de cele mai multe ori sunt zituate în locuri destul de izolate - cel puțin așa susține ziaristul de investigații  Eric Schlosser în cartea sa intitulată Fast Food... Spre exemplu în anul 1998 au murit în Statele Unite mai mulți angajați ai fast food decât agenți de poliție... numărul accidentelor de muncă în aceste locuri este de trei ori mai mare decât în restul fabricilor nordamericane dar există multe presiuni și intervenții la cel mai înalt nivel pentru a calma și uneori mușamaliza orice incident apărut. Adevărul este că acest tip de negoț oferă americanilor în fiecare an peste un milion de locuri de muncă ceea ce înseamnă un procent de 90 % din totalul noilor posturi oferite pe piața de muncă... cifre deloc de neglijat... așa că... să închidem ochii și să înfulecăm hamburgări fără să ne pese de consecințe ( ?! ) ... Unul dintre pionierii acestui tip de negoț, Carl N. Karcher, născut într-o fermă din Ohaio, a început afacerile repartizând pâine cu o camionetă la restaurantele și magazinele din zona orientală din Los Angeles... De reținut că și-a lăsat automobilul personal drept garanție pentru a obține un credit bancar necesar pentru a-și putea deschide un local modest de hot dogs ... mai târziu avea să devină proprietarul uneia dintre cele mai mari rețele de mâncare rapidă din USA, prieten cu Reagan, cavaler de Malta și invitat de nenumărate ori la mesele private oferite de Papa în Vatican ... Un alt caz celebru este J.R. Simplot, care și-a abandonat școala pentru ca mai târziu să devină  unul dintre cei mai importanți oameni de afaceri... și aceasta datorită faptului că în anul 1953 a intuit că a vinde cartofi prăjiți congelați poate fii o bună afacere... don quijote ar mai putea vorbii și despre frații Richard și Maurice McDonald care au început cu două afaceri falimentare pentru ca astăzi să fie proprietarii unei rețele de peste 17.000 de fast food... am putea scrie sute de pagini despre arta și cultura hamburgărilor că tot n-o să ajungem la nici un rezultat... ba mai mult poate ne trezim și cu ceva amenințări din partea modeștilor și oneștilor proprietari de afaceri cu mâncare rapidă... așa că, mai bine lăsăm afacerile pe seama afaceriștilor și ne ocupăm de lucrurile mărunte care nu dau bătaie de cap nimănui... cum ar fii literatura de sertar și mult (și bine !!! ) așteptatele revelații literare ale sfârșitului de mileniu...

Gelu Vlasin