Cătălin Gavriliu

Ențu
(IV, 5)

 


5.

Fatalitatea a făcut să nu mai apuce prima tranșă de viață destăinuită, la “Vedete pe pîine”, emisiunea în direct pe care Jeni urma s-o transcrie și stilizeze.

Cărticica lui Sandu apăruse însă chiar în acea dimineață. Era încă fierbinte și abia aștepta să fie distribuită cînd Moșu și Ențu sunau la ușa boss-ului.

Lidia era în fața computerului, verifica situația invitațIilor pe care Ion se jurase că le împărțise personal. Tocmai trăsese o ceartă cu taică-su din cauza semnelor de întrebare pe care ea le punea - fără să dezvăluie motivul real al crizei de spasmofilie din iunie - în dreptul bunelor intenții ale actorului față de ei. La urma urmei, oricărui angajat ar trebui să i se îngăduie o încercare pe lîngă fiica patronului. Ea știa și accepta datul acesta omenesc, același care face din nevastă o țintă a săgeților erotice dinspre amicii soțului. Dar neașteptata declarație de dragoste pe care i-o făcuse omul lor de casă – de fapt, conștientizarea ei ca atare, mult mai tîrziu - căzuse într-un context care o încredința pe Lidia că Ion nu e străin de sinistra glumă care îi înghețase sîngele în vine la începutul verii, cînd a fost anunțată digital că e infestată cu HIV. Testul a ieșit negativ, dar spaima i-a rămas. Ca și în copilărie, cînd a găsit casa devastată, și-acum crezuse că-i deranjase taică-su fișierele de muzică. Văzînd că-s alandala pînă și documentele ei intime, se înfurie de-a binelea, dar “Bine ați venit în universul SIDA” , descoperit în capul unei scrisori pe care nu apucase să i-o trimită lui Andrew în Canada, o țintui locului. Trecuse o lună și ceva de-atunci, iar ei îi venea tot mai greu să convertească, în discuțiile cu Sandu, groaza difuză în nemulțumire de ordin profesional față de Ion. Se agățase de preorogativele care îi reveneau din calitatea ei de șefă de cabinet. Nu-i putea însă cere tatălui ei capul lui Ion, întrucît nu sesizase nici o fisură în comportamentul acestuia de după ce-l respinsese fără drept de apel. “Cum să fac oare să vă împac?”, îi zicea Sandu cînd simțea că fiica e pe punctul de a-i reproșa iarăși ceva lui Ion. “Asta nu mai e echipă!”, își spuse el, luîndu-i partea celui mai slab, a cărei situație locativă și familială îl îngrijora sincer. 

- Suntem incompatibili, tată. Alege:ori el, ori eu!

Îi arătă totuși mesajul primit, fără însă a-i mărturisi și temerile. Căzură de acord că nu era altceva decît umbra virtuală a vechei amenințări a “zugravilor”. Dacă au văzut că nu mai pot intra în casă de răul sistemelor de alarmă sofisticate, ce și-au zis: ia hai s-o mai speriem noi o dată pe Lidia, intrîndu-i în scrisori prin hornul computerului...

- O să-l rog pe Ion să schimbe parola și numărul de înregistrare al Windows-ului, vru să încheie Sandu, calm, discuțtia.

Cătălin Gavriliu