Paul Vinicius

zbor de noapte
(noaptea se lasă încet peste internet)

zile fumurii cu ochi negri.
degete galbene.
degete nefolositoare numărului tău de telefon
mâini nefolositoare pielii tale de limbă germană.
măsor timpul în nicotină alcool inimă
și în băltoace de inimă
pe o coală de hârtie
care luminează
noapte de noapte -
când mă urc pe pereții camerei
cu nostalgia alpinistului
scaunului pe rotile.
sunt singurul mort
conștient
din orașul acesta
doldora de café-internet-uri
ganguri
telefoane
chirurgie.
sunt singurul mort conștient din oraș.

uneori îmi spun că ești bine
că numai aparențele îți dau o aură întunecată
că numai și numai distanța
roșul carnivor al coșmarurilor mele
iresponsabilitatea ta senină și matematică
de a face viața să pască
într-un mod cât mai logic cu putință
sau poate nărăvașele mașinării de teleportat răgnetul lumii
peste munți și coclauri
peste garduri și parul proprietarului
poate toate astea îmi crează contraste
care îmi răsucesc circumvoluțiunile
și îmi vâră inima în menghine;
că numai prostul meu obicei de a te locui
și de a fi ubicuu totodată
(de a fi înăuntrul tău dar și departe
de învelișul jupuibil de care dispui)
îmi stârnește vedenii și îmi face sângele să curgă
puroi și cheaguri
ca un râu strângător
peste maluri.

alteori
dimpotrivă -
îmi zic că totuși
ceva dă să se prăbușească prin danemarca gândurilor tale
și că tăcerea ta rujată
(acum vorbitoare de limbă germană)
ar putea deține bomba nucleară
și că
în definitiv
cea pe care o știam eu
(și care
totuși
ai mai putea fii
încă)
ar trebui să facă abstracție de scăfârliile îngheațate ale alpilor
de umlautul ce planează asupra cuvântului brânză
și de mușcăturile cățelelor ghimpate care separă țară de țară
și țară frățească de țară ungurească
tu-i ceardașul mă-si de igen
și salzburgul mă-si de viață!

zile fumurii
avioane de hârtie.
degete galbene reîntoarse acasă.
degete nefolositoare straussului părului tău
mâini nefolositoare austriei prăpăstiilor tale de mătase.
măsor timpul în nicotină alcool inimă -
doar ca să mă preocup cu ceva;
doar ca să îi torn dulceață în șoșoni
așteptării.
doar ca să mai treacă luna peste carul mare
iar liliacul de mai
să se scuture în iunie;
doar așa -
din pură inerție
din pura inerție a sângelui meu
infectat cu tine.

nimic nu mai am de comunicat lumii.
sunt singurul mort conștient din orașul acesta.
numai ciclul carnot
al inimii mele
între pereții camerei
(explozie după explozie)
măsurând liniștea
și absența
oricărui ecou.