Liana Mânzat

 


gustul ploii

violentă tăcerea mă îndeamnă la veghe
e timpul în care singură-mi tocmesc legea
și-mi sunt singur stăpîn
bufonii pompoși au fost concediați
a mai rămas la mine - de pripas
bufonul falit al singurătății
- anotimpul din ochii lui expresivi și cuminți
pare să fie
chiar vara
mă privești ca și cum ai privi deșertul
mă răstesc enervată la el
te-ai înțolit ca un mire și-ai uitat de exil
după cum văd
te trage ața ca să mă scoți iar din minți
hai
vino mai bine să mă ții în brațe
ascultă povestea mea
am gustul orgolios al ploii - nu ai de ales
tăcerea (azi violentă)
e de partea mea

Liana Mânzat