Iana Maravis

 

Să-mi fii

Să te iubesc ca o coajă de nucă
să-mi fii mie strâns
cum se ghemuie miejii

Mănunchiuri

În moarte și în coasă
toate muncile câmpului
rânduite țărănește s-ajungă.
Dar ca să ne cosească pe noi
rodul din felurimi de semințe
trebuie mai întâi cosașul să ne facă mănunchiuri
sub buchete de lovituri.
Până atunci avem harul.
Harul e când scapă o mână
afară din snop
cât să orbim moartea cu degetele
să dea pe-alături.


Ochelarii reci

Cum se uită la mine noaptea
cu luna ei bulbucată.
Privirea ei fixă mă-nhață
îmi stă ca o mască
pe față.
Mi-e chipul sorbit și neclar
ca un iris lunar.

Când noaptea se lasă
ca o pleoapă mai mare
îmi cad ochelarii
ca o ninsoare.

Iana Maravis