Gelu Vlasin

biserica sfântului toma


... mă strecor printre străduțele înguste ale orașului - cetate Toledo, lasând undeva în urmă, zidurile groase ale celebrei catedrale în interiorul căreia mi-am petrecut aproape o zi întreagă fascinat de minunățiile pe care le-am văzut la tot pasul. Undeva, într-o piațetă străjuită de arbori și invadată de porumbei albi, răsare turnul impunător al unei biserici. Intuiția îmi spune că în interiorul ei o să descopăr lucruri miraculoase. Mă apropii cu pași grăbiți și citesc pe frontispiciu următoarea inscripție : Iglesia de Santo Tome . Prima surpriză se produce la intrarea în biserică atunci când un individ frumos îmbrăcat mă anunță cu politețe că trebuie să plătesc un euro și 20 de cenți. Dar cum intrarea în catedrala din Toledo m-a costat "doar" 7 euro, mă consolez cu ideea că trebuie să merite și că, dacă până acum n-am fost dezamăgit de ceea ce-am văzut, înseamnă că nici de acum încolo nu o să fiu. Și într-adevăr investiția mea a meritat cu prisosință. Pentru că, în holul bisericii, pe fundal, tronează una dintre cele mai importante compoziții picturale din lume: El Entierro del Senor de Orgaz ( Înmormântarea Seniorului de Orgaz), purtând semnătura pictorului El Greco, datată în anul 1588.
Seniorul de Orgaz , pe numele lui real - don Gonzalo Ruiz de Toledo, a fost unul dintre marii binefăcători ai acestei parohii. El s-a născut în Toledo în jurul anului 1263 și era descendentul unei familii nobiliare toledane - Esteban Illan. În tinerețe a trăit în apropierea regelui Alfonso X , apoi a ocupat postul de primar al orașului Toledo și notar șef al Castelului pe durata domniei lui Sancho IV el Bravo. A fost la comanda trupelor regale în Sevilla iar după moartea regelui Fernando IV a fost pentru o perioadă de 13 ani, tutorele regelui Alfonso XI care a rămas orfan la vârsta de un an. A fost recunoscut pentru mărinimia și pentru numeroasele acte de caritate pe care le-a realizat de-a lungul întregii sale existențe. A murit în anul 1323 iar în testamentul său și-a manifestat dorința de-a fi înmormântat în liniște și fără fast, într-unul dintre locurile cele mai discrete și mai intime ale bisericii Sfântul Toma.
În anul 1586, la aproape 250 de ani de la moartea Seniorului de Orgaz, parohul bisericii Sfântul Toma, don Andres Nunez de Madrid, îl însărcinează pe pictorul Domenikos Theotokopoulos - El Greco, pentru a realiza pictura cunoscută sub numele de Înmormântarea Seniorului de Orgaz.
El Greco, care era el însuși enoriaș al bisericii Sfântul Toma, semnează un acord cu parohul în data de 18 martie 1586 în care erau fixate de formă foarte precisă, iconografia zonei inferioare a tabloului. Lucrarea a durat doi ani și a fost plătită cu suma de 1200 de ducați. Până în acel moment, niciodată nu s-au plătit atâția bani pentru un tablou, în Spania. Tabloul este considerat astăzi drept una dintre cele mai impresionante compoziții din toate timpurile și una dintre cele mai importante picturi realizate de El Greco. Tabloul reprezintă cele două dimensiuni ale vieții: jos, pământul; sus, cerul și viața fericită cu Dumnezeu.
În partea inferioară - pământul - centrul este ocupat de cadavrul Seniorului de Orgaz care este coborât cu toată venerația și cu tot respectul în mormântul său. Pentru această solemnă ocazie coboară din cer episcopul și doctorul Sfântul Augustin împreună cu diaconul și primul martir a lui Cristos, Sfântul Ștefan care, cu delicatețe depun corpul în mormânt. La această înmormântare asistă - anacronic desigur - parohul Andres Nunez de Toledo, cel care făcuse comanda pentru această pictură. În partea opusă se află un călugăr franciscan, altul augustin și un călugăr dominican. Pe rândul din centru, un grup de personaje contemporane cu El Greco - incluzându-l pe el însuși alături de fiul său, privind în față - invitând la contemplarea acestui mister extraordinar pe cale de-a se înfăptui. Între partea inferioară și superioară - între cer și pământ - conexiunea este realizată de sufletul nemuritor al Seniorului de Orgaz reprezentat de un nou născut ridicat în mâini de către un înger.
În partea superioară - cerul - , apare în plan central Isus Cristos îmbrăcat în alb, judecătorul viilor și morților. Dumnezeu Tatăl ia dat putera de-a judeca și EL o face cu îndurare, cum stă mărturie chipul său senin și gestul mâinii drepte indicându-i Sfântului Petre să deschidă porțile cerului pentru a intra sufletul defunctului. Fecioara Maria, mama lui Cristos, ocrotește maternal sufletul care se ridică până la cer.
În partea dreaptă apare un grup de sfinți care trăiesc fericiți în viața eternă. Nu lipsesc de aici nici referirile la Vechiul Testament cu prezența unor personaje precum David, Moise sau Noe.
Ansamblu din acest tablou ne invită să contemplăm misterul în plenitudinea sa: prin Isus Cristos, omul s-a născut pentru a trăi. Moartea nu are nici o putere asupra lui.
Pictorul El Greco a izbutit să transmită un mesaj de speranță născut din vestea bună venită din partea lui Isus Cristos, Domnul vieții și al istoriei.

Gelu Vlasin