Dan Iancu

ții minte, draga mea, cum se-mpîslesc
amiezile în gust de neofalină,
iar drame la teveu, chiuveta plină
cu resturi de un prînz, ce mucezesc.

noi ne sculam agale din zăcut,
ne tremurau genunchii de la table,
de jale-ți zic cu grabă un strănut
și te întind, să-ți procreez pe oable
macaturi croșetate de prin tîrg,
har țării!, un cretin cu sîrg,
duminică-i acum, veni iar leatul,
că-s odihnit ponta-voi iarași patul.

iubita mea ne-om face datoria.
noi suntem morți, dar nu ne-nghite glia.

 

Dan Iancu