Iana Maravis

 

Rectificando

 

Mi-ai spus

floarea ta să fiu.

Bine. O vreme.

Căci nu vreau ca florile să mor

cu trupul uscat

și capul pe umăr.

Vreau ca dinții focului

să mor.

Viața, duhul, horcăitul ce-mi lipsesc,

să mușc din ape

ca să mă sting în ele.

 

Daruri

 

Ce stai ca un paj rușinat

cu hainele mele la picioare?

De-a mai rămas ceva de făcut

strânge cojile fructului mistuit

și du-le-n odăile tale!

Să fumege-ndelung

aroma lor –

ți le dăruiesc

 

Muzică

 

Frumusețea se gustă cu ochiul

și se vede cu limba

ca o muzică trăind

în mâinile noastre.

Cum însuși divinul

e presărat între lucruri

fără opreliști și fără părtinire.