Gabriel Prăjitură

Charles Simic

Chibrite

Foarte întuneric cînd ies
Pe stradă
Dar apoi se arată el
Cel care se joacă, în visele
Mele, cu chibrituri.

Nu i-am văzut niciodată
Fața ochii.

De ce trebuie să fiu întotdeauna
Atît de încet
Și chibriturile deja
La vîrfurile degetelor lui.

Dacă este o casă
Timp doar s-arunc o privire
Dacă-i o femeie
Doar un sărut
Înainte ca umbrele să conveargă.

Aș putea să cinez
Să fac un bulgăre de zăpadă
Să am un dinte scos
De către Papa de la Roma
Sau să alerg gol
Pe un cîmp de luptă.

Cel cu chibritele
Știe și nu va spune
Lui îi plac numai jocurile abandonate
Orașele ilizibile
Marile iubiri care se duc
Dintr-o suflare.

 

Gabriel Prăjitură