Paul Vinicius

studiu de bărbat (pentru fagot și clavecin)

pe când neuronii mei erau mai gălăgioși
inventasem eu sporturile extreme –
dintre care fumatul băutul fututul
nu erau decât praful de pe ele.
băgasem eu de seamă
că a fi vulnerabil
este totuși cea mai mare putere a lui a fi
împotriva lui a avea –
astfel încât
îmi cultivam dezastrele pe toate terenurile pe care ea
(lumea)
își exersa artele marțiale
(adică: prietenia
iubirea
durerea
și alte vreo două-trei arme
deosebit de tăioase).
mai târziu –
pe măsură ce nopțile deveneau mai friguroase –
am descoperit alura de apă și oțel a poeziei
ca o boală întârziată
care își cerea locul
la cina cea de taină a cărnii și oaselor mele.
era inevitabil să se întâmple așa
de vreme ce lumea mă locuia
de atâta amar de ani
în toată splendoarea
în toată nesimțirea ei.
era inevitabil să restabilesc
echilibrul subtil
dintre trup
și exprimarea lui în imponderabil
dintre cenușă și scrum.
azi este joi;
am 48 de ani
și sunt mai fericit decât iarba –
melc melc codobelc.
azi îmi voi inventa mușchi gură pământ ochi
pentru furtuna care se apropie.
azi
voi porni curentul electric al privirilor mele
în care zac încâlcite
imagini de mult trăite.
azi voi exersa desprinderea
și împărțirea
puterilor în stat
(adică: om-vis-dumnezeu)
om.
vis.
dumnezeu –
melc melc codobelc.