Nora Vasilescu

Paul Vinicius - Studiu de bărbat


"după nenumărate încercări
de a comunica oarece
păsăretului din jur
am fost nevoit să accept
că nimic nu intră mai trainic în capul unui om
decât ideea de plumb
asistată
( îndeobște)
de o armă de foc."

Își începe Paul Vinicius Studiul de bărbat (cu ă barat), volum de poezie substanțial pe care i-l editează Muzeul Literaturii Române. Cartea trepidează între confesiunea lirică, poemul de dragoste așa cum ni-l închipuim și un umor destins, în bună atmosferă postmodernă, la egală depărtare de sarcasm și râsu-plânsu.

Paul ViniciusNu e prima oară că întâlnim poetul. Client pe vremuri al cenaclului lui Mircea Martin, și-a asumat din vreme o voce proprie, deloc neglijabilă în generație. Nu e prima oară că se află și în paginile noastre. "Paul Vinicius se află într-o relație bărbătească cu acele cuvinte pe care le "folosește" în poezia sa." spunea în galeria de artă acum patru ani Grișa Gherghei despre volumul recenzat aici la acel moment. Să fie intuiție critică sau criticul e cel ce i-a dat artistului o idee nouă despre sine? În orice caz "Studiul de bărbat", într-o epocă a feminismului matur, aduce forță, nu masculină decât în măsura în care masculinul se asimilează eroicului-artistic.

Sintagma memorabilă i-e ușoară autorului și, dacă ar fi să notăm toate bucuriile lingvistice pe care am vrea cândva, câteodată să ni le repetăm, am umple un caiet bun.

"demența care face ferfeniță
rochița celei mai cuminți după-amieze"

"dulcea limbă română
cu ferestrele la stradă"

Aproape fiecare titlu dealtfel constituie un poem în sine și lectorul atent se poate delecta la urma urmelor chiar și numai cu un volum de titluri.

Trimiterea ironică la mentalitățile noastre cele de toate zilele "răsuflă" și în lirica sa, ca în aceea a majorității artiștilor cetății. Paul Vinicius aici adopă un ton de detașat mimetism între jurnalistică și bârfa (dacă mai sunt multe diferențe rămase).

"ea își trata diminețile [...]
cu ședințele la trei psihologi maghiari
care s-au dovedit
în final
a fi fost numai doi -
dar și ăla evreu."

"... mă simt mai abătut decât ștefan cel mare
ți mihai viteazul
laolaltă."

"lumea asta care tocmai dă la țurloaie și se scarpină
la indicele de natalitate"

Structurată în "Intrepătrunderi", "Pseudoficțiuni" și "Terminus" cartea acoperă în mod evident o perioadă de creație îndelungată a artistului care, de astă dată, construiește o articulație mai solidă - ni se pare - a poemelor, nu atât în sine (asta făcea și înainte), cât a succesiunii lor, a cântului organic pe o anume voce într-o sintaxă coerentă care le face să-și răspundă, să se caute și să se așeze în anume figuri de șah-mozaic-lume.

* Editura Muzeului Literaturii Române, 2002

Nora Vasilescu