Iana Maravis

 

Noi, hrana

 

Să mă aștepți cu ochii

cu mâinile și vorba pregătite

cum ar ține un dresor în arenă

biciul temut.

Sunt bestia!

gratiile îmi stau departe

dar mi se termină cușca acolo

unde începe lumea

iar dacă uiți de foamea mea

îmi ești de-ajuns!

 

Dar nefăcut

 

Ce bine că primesc daruri copiii…

Și mie mi-au adus destule

dar n-a fost nimeni să prevadă

că vor lipsi vreo două :

iubitul meu și-o moarte mică

lângă el.

S-acopăr lipsa

le-aș primi

chiar azi pe amândouă -

din străini.

 

Isis

 

Să scriu despre mâini

buze și frunți

despre ochi și genunchi,

să bântui prin ruinele tale

dezmembrate în memoria mea infidelă!

Poate-mi recapăt inima

ca o amforă plină

bună pentru nici o foame.