Alexandra Diaconu

(lui adrian, în urma căruia prea multe
zile-au trecut și-au crescut oceanele...)

canada

 


4.

“vrei să fii tu îngerul meu pe care să-l pot iubi?”

“dar nu sînt?”

și cînd îți va fi rău, îți promit că peste ocean am să-ntind mîinile și-am să te mîngîi. pe frunte, pe tîmple-am să te descînt. am să te strîng în brațe cu aripile mele, deși n-am să te pot cuprinde. apele mă vor zgîria pe brațul stîng, pe brațul drept, pe sînul stîng. și-am să zîmbesc atunci la propria-mi neputință. amar, apoi dulce-albastru.

 

 

Alexandra Diaconu