Societatea civilă-n sus, societatea civilă-n jos. La radio, la teve, în ziare, pe pereții blocurilor, în subsoluri, la ferestre, pe spațiile verzi, în copacii scăpați de furia iernii și a pungilor aruncate de gospodinele grăbite, pe gazonul stadionului Lia Manoliu, chiar și la Cotroceni sau la palatul Victoria, se vorbește despre societatea civilă. E clar, cel puțin pentru mine, că societatea civilă devine subiect la modă.
Cu
câteva zile în urmă, m-am apucat să strâng semnături pentru abrogarea
ordonanței 9/2003. Pentru cei care nu știu, e vorba despre o ordonanță de
urgență care vrea să plafoneze indemnizațiile de creșterea copilului la o
valoare egală cu 85 % din salariul mediu pe economie, indiferent care a fost
salariul respectivei mame înainte să nască, și, implicit, contribuția la fondul
asigurărilor de sănătate, contribuție evident proporțională cu salariul.
M-apuc, scriu un protest electronic, îmi trec soția pe primul loc pe lista
semnatarilor protestului, mă pun pe locul 2, și-l trimit cu mențiunea citește-l,
semnează-l dacă ești de acord, dă-l mai departe și pune în CC ordonanta9@yahoo.com, 
ca să pot
centraliza fenomenul. Apoi aștept… În câteva zile strâng peste 3000 de
semnaturi electronice împotriva odioasei ordonanțe 9, plus câteva zeci de
mesaje în care actuale sau viitoare mame amendează emanația cu pricina.
Problema ajunge subiect de discuție la talk-show-uri, Nașul și Marius Tucă se
implică, doamnele deputat Mona Muscă și Anca Boagiu se luptă cu ministrul
Marian Sârbu, iar ca rezultat, deși ministrul promisese că va elimina plafonul
buclucaș, aplicarea ordonanței 9/2003 se amână până la 1 ianuarie 2004. Moment
în care înțeleg că deși a fost o solidaritate fără precedent, deși a fost o
campanie de presă, deși s-a ieșit în stradă într-un marș de la Ministerul
Muncii (și Solidarității Sociale – curat kafkiană titulatura!) la Guvern, deși
s-a promis că se va elimina plafonul, societatea civilă a fost luată peste
picior sau, ca să mă exprim elegant, societatea civilă a fost dusă cu
zăhărelul.
Probabil că puterea s-ar linge pe bot la gândul că ar putea să acapareze și societatea civilă. Poate de-aia societatea civilă există doar ca un concept abstract ori ca motiv pentru o gală a premiilor de rigoare, gală care a avut loc în iarna trecută.
Oare n-ar fi o idee bună ca societatea civilă, adică tu, eu, dumneavoastră și domnia sa, să ne strângem într-o comunitate virtuală, unde să discutăm cu politicieni, cu ziariști, cu oameni de televiziune, cu miniștri și ministrese, cu avocați și cu florărese, în așa fel încât, atunci când sunt probleme de rezolvat, să nu mai fie nevoie să ieșim în stradă pentru a deveni vizibili? Nu ar fi mai curat și mai omenește ca societatea politică, parte a societății civile și a comunității virtuale omonime, să raporteze în timp real, printr-un e-mail trimis întregului grup, la întoarcerea unui politician român din delegație, pe ce s-au cheltuit banii cu care respectivul s-a deplasat și care bani provin din taxe și impozite? Nu ar fi mai profitabil pentru toată lumea dacă un asemenea grup electronic s-ar forma și în interiorul lui am putea să aflăm care sunt străzile care se repară și care sunt datele până la care trebuie terminate, cine sunt firmele care se ocupă de ele, la ce oră și în ce loc s-au ținut respectivele licitații etc.? O leacă de transparență ne-ar prinde bine tuturor, iar aroganța guvernantului ar dispărea ca prin farmec, pentru că, această Agora, această Românie virtuală, ar cere explicații care ar fi date în mod obligatoriu de cei în cauză, mai ales pentru că au la dispoziție echipamente din cele mai performante.
E vorba aici de o Românie în timp real, de însăși România mea, despre o Românie pentru care aș fi gata să mă lupt cu oricine. Cred că e momentul să lăsăm joaca și să ne racordăm la un spațiu comun, unde să discutăm indiferent de culoarea politică, și unde să găsim un răspuns de la cei care ne conduc.
Vineri, 18 aprilie 2003, am lansat “Societatea civilă”. E o listă de discuții pe care o găsiți la adresa http://groups.yahoo.com/group/societatea_civila și în care invit toată suflarea românească, dar mai ales politicenii din parlament să participe și să comunice cu societatea civilă. Pentru că e vorba de România mea și cu treaba asta nu se joacă nimeni!
n.r. Puteți intra în legătura cu autorul și deschideți aici un dialog despre grupuri, liste sau chiar supraveghetori.
