Andrei Postolache


Hmm...

Curioșii mor informatori,
Efect dăunător asupra culturilor de țara
amară, gust de cafea între și peste măsea,
rup rup rup rup rup rup rup rup rup hei
de ce urechi crezi tu că mă iei?
Mă vezi culcat la pat, dar nu-i blat, mi-e somn
Am cântat la răsărit dar apoi am lipsit... eram cu toții printre coloseumi,
rupeam amintiri din marmură și le suflam aura,
uitasem de grup și de grupare... am dat skip la filmare...
Cuminte mă pieptan cu cărare...Sângele e pentru altii... Eu rup documentare. Nu.
Nu acum. Nu tu.

***

Îmi vine a mânca din
palma ta, ca un porumboi
ud și obosit, m-au vopsit
nemernicii in culorile
țarii, raiului, cântării,
tot ce vreau e bobul de la
tine din mana, zbor
dupa un vis prin piața
pe dale de gresie simt
deja durerea cinei ce voi
fi, vreau să-mi schimb
penele acum, când soarele
e arămiu și se grăbește.

***

Toreador turmentat, de lumină spurcat,
păr scurt de frizerie mi se înfinge în pâine, tac si mușc,
coloane de lumina în ziua amiaza mare pe stradă,
belșug de fericire cade peste mâna obosită,
orgasm clorhidric,
rup din palma ta ca o pârjoala cu dinții mei de smoală albă,
limba ta de zgură din natură, ciocolată la pachet, de menaj,
te impunge-un cavaler fără de teama, n-ai grijă.
Iubește-l și zâmbeste! Fac o poza.

 

Beția

Claaaaaaaaaatin capul între foi de stea,

salcia mă dulce cu gândul la ea ...

Mă bate un vânt alabastru în privire, dobor ciuta cu-o salvă de melancolie,

Sărut o fată de hârtie rujata exact sub frunte, fata tip dictando,

carnea smulge vântul din visarea mea, mă scoală

livezi de seri de sâmbătă, asfințit din culori bolnave, dar îngrijite,

aștri curcubitaceae prinși atent într-un os de pește viu și străveziu.

Plouă dement cu 7 limbi de fetițe.

 

Beția

Cooool fatigue is my de joi seara,

Rup la fun vărs la lighean ... zbrrr la suc,

swallow aspirina, prevăd lumina, frigul cu medicina,

înhaț eprubete every if is alive trust the dollar,

trust the me i trust the who, the mooo,

cred că nu-i răsărit mai cartofos ca ăsta,

viața nesărată și doar pe rană piperată,

prietenie fluturată, singurătate mată și lacrimă spălată,

dă-i drumul și dormi acasă, vino la la noi la mâncare

aș vrea să te aud, să te vad, să te ating să te cuprind,

cum să te pun în valoare, mare anonim și mare om,

cum să te inalț în picioare, să te curăț de duhoare,

să te scot dintre buhai să te iau să te înhat să te rup și să te prind, să te vând si să te simt,

whoooooooooooooooooooom should IIIIIIiiubesc vorbose verbose verbose verbose verbose

Michele RuDinToSen.

 

***

Sunt destul de nebun ca să explodez la Soare,

ah, ce-ar fi, ce-ar fi să mă opresc și să

admit îndurerat, plângând, sfărâmat că nu am

nimic, că sunt nimic,

îndeplinesc o condiție suficientă de gospodărie...

îmi pute pielea a plic.

Tot sufletul meu ar putea fi pus la uscat într-o farfurie

de vară.

Nu te am, nu te am, nu te am.

 

 

Andrei Postolache