Cătălin Gavriliu

Ențu
(III, 5)

 


Mulțumită aceleiași învățătoare, Ențu i-ar fi putut spune actorului că gestul lui mărinimos poate fi comparat cu diferența dintre funcțiile Copy și Cut, pentru care și-acum are urmele muchiei de linie la urechi. Maică-sa îl lovea cu ușurarea că nu-l poate tîmpi mai mult decît își bătuse joc natura de el. O irita îndeosebi asemănarea fizică dintre fiu și propriul ei tată care rămăsese de pomină în sat din cauza lăcomiei cu care cumpărase pe bani grei terenuri în curs de colectivizare. Doar ștreangul l-a scăpat de coada celor care voiau să-l fraierească. Familiei i s-a părut atît de firesc gestul lui Ghiță, încît s-a zbătut și a obținut din partea preotului onorurile unei morți naturale. Dacă expertiza psihiatrică pusă la cale de mințile lucide ale nevestei și fiului de la profesională n-ar fi avut efectul scontat, oricum soarta prostului era pecetluită, sinuciderea survenind între momentul anunțării rezultatului și cel al pregătirii alimentului ales drept capcană otrăvită împotriva celui mai periculos animal, Pater Familas, care-și bătuse joc de viitorul copiilor și-i adusese pe toți la sapă de lemn.

Cu verișorii lui Ențu s-a înțeles bine pînă după restituirea pămînturilor, cînd casa bunicilor deveni o fortăreață de nepătruns pentru cei de la oraș. O excepție era vărul Ionuț, care de fiercare dată cînd se certa cu taică-su, venea la tanti Lena cu-n sac de semințe de bostan.

Cătălin Gavriliu