Alexandra Diaconu

(lui adrian, în urma căruia prea multe
zile-au trecut și-au crescut oceanele...)

canada

 


1.

ce este fericirea... cum poate fi fericit, cum poate pretinde el că este fericit, dacă nu este el, așa cum ar vrea, așa cum este.

în locurile moarte nu există nemurire, ci doar nemișcare. un gol dureros în burta timpului acesta egoist. ce se întîmplă cu tine după ce pleci? am senzația că vii din neant și-n neant te-ntorci. și cu lumea aia eu am rupt legătura.

cu toate astea... erai un pui de om cu ochi verzi, în care m-aș fi uitat pînă la sfîrșitul timpurilor. apoi să rîd, să aplaud, să freamăt, cu lacrimi pe obraz. ca la finalul unui film de oscar. îmi erai drag, puiule de om cu ochii verzi și-n cinstea ta îmi șlefuiam aripile.

zi cu 32 de grade celsius, cu șoferii trustului ăsta de presă udînd cu furtunul asfaltul din fața intrării. în casa scînteii. de la fereastră îi privesc. toate lucrurile-n care am crezut pînă mai ieri se luptă acum între ele. împroșcîndu-și creierii pe pereți. totul s-a schimbat, ireversibil.

 

 

Alexandra Diaconu