Ștefan Peca

stefan@hero.com

[alternative]


Despre mine.

1. Cum am ucis în luptă aproximativ dreaptă 64 extratereștri

Imagine apocaliptică. Nave extraterestre distrug Pământul. O stradă unde lumea fuge îngrozită. Soldați mici verzi, cu căpățâni uriașe trag în locuitorii pașnici ai planetei noastre. La orizont, nave imense întunecă un peisaj de altfel încântător. O firmă mare ”Casio” își păstrează, în prim-plan, strălucirea, încadrând o reclamă la “Mc Donald’s”. Lumea electrică e un pic ciobită, alte reclame luminoase pâlpâie anemic. Strigăte pe un fundal calm, clasic. Dintr-o dată apar Eu cu o armă supersonică, căști și minidisc, alternativ și junk, răspunzând cu laser invadatorilor. Urlete străine, mulți dintre ei se prefac în scrum. Mă rostogolesc trăgând din toate pozițiile posibile: pe la spate cu mâna stângă, printre picioare și cu ochii închiși, prin ricoshet cu tomberoanele de gunoi din preajmă, încrucișat din trecere cu mâinile la spate etc. Prezența mea e salutată cu simpatie de conrasialii mei aflați într-o evidentă situație-limită, în vreme ce tot mai mulți invadatori se prăvălesc în chinurile morții. La un moment dat sunt rănit la un braț. Executând scheme clasice de kung-fu mă eliberez de proximitatea îngrijorător amenințătoare a celor cinci-șase soldați vizitatori, creându-mi spații evidente în apărare. Îmi cos cu dinții rana ramboesc-stallonian, strâng din dinți și dau atacul final, proces în care restul extratereștrilor din zonă, printr-o abilă strategie ofensivă combinată cu un evident one-man show, sunt dezintegrați. În uralele trecătorilor, peste cadavrele nevinovaților, purtat în brațe de către mulțime, o primă victorie este obținută. Navele din cadrul depărtat par acum nesigure, în retragere. Chipul meu, asudat, cu o șuviță de sânge răsfirată pe lângă tâmple, obosit dar bucuros, cu ochii albaștri strălucind încurajator. Mulțimea se îndepărtează.