Liana Mânzat

La vânătoare


Puterea mea (îngustă)
de înțelegere a lumii
atingea în clipa de glorie a acelui prezent
agresiv și infatuat
necunoscutul:
la orizont se lăbărța fără jenă
o graniță tulburătoare.

De obicei acolo se dansează pe muchie de cuțit
și aerul e atât de dens - (mi-ai povestit demult)
încât cu greu se poate respira.
Unde e înapoi, unde e înainte,

nici o lume pierdută nu mai e de găsit,
nu se mai știe cine moare și cine mai scapă.

Cei întorși
(am întâlnit de-a lungul anilor câțiva)
erau tăcuți și-n ochii lor negrii, adânci ca abisuri
mă pierdeam fără urmă
și fără să descifrez nimic.
În prezența lor stăteam drepți
nu putea fi niciodată vorba
de detalii picante, de-un mic marafet
sau pur și simplu de-un tradițional ritual
de onanism sentimental
la o halbă caldă de bere
în bufetul murdar al gării.

Liana Mânzat