Ondine Dietz

ars longa


ah ce mare moartă se făcea țurțuri în cearceaful gomflat
ș i cum o trecea săngele în sandale
care era mirosul tău de crini striviti
de hălci de spinări prăvălite
ce ni se încrețise pielea de-atîta stat în apa cu sare
și cum țipam cuminte ca laptele la pieptul tau
pîna se așternea un film de labello roz pe geam
pe care tu scriai cu gheara cuvinte
care mă deschideau ca foarfecele
pîna puteam să fac sfoara pîna sus pe tavan
pata aia se va uita la noi
o mie de ani ca o minciună despre o țeavă spartă la ăl de sus
cum mi-am prins urechile în inima ta
și cum ți-ai smuls din ea toți cerceii mei
și-am murit sub ei
și n-am mai înviat în a treia zi niciodată
ce sete ne era și cum mîncam gheața
de pe caloriferul care nu mai fșcea față
la atîta aprindere calorică și-și pierduse mințile

și fum de țigară ne mîncam din guri

devenite mari și alunecoase ca doi ochi de ștoarfă
cu o fustă plesnită de fese răscoapte
ca niște capete de copil prea des mîngăiat

le crescuseră fuste și combinezoane
gata transpirate mirosind a lemn ud în sobă

se mișcau cărnile gurii în jartiere și se bateau pe piept

de se auzea pînă la poarta da-masculului

 

Ondine Dietz