Ondine Dietz


avea nervi de primavară doamna alaviana
îi ținea umflați și plini de lapți vărgați în sutien
îi venea să se repeadă la barbați
ah ce le-ar fi strîns gîtul cu gura din fuste de ceapă nouă și roz
să le prindă capul între genunchi îi venea și să se uite la ei
din parul plin de agate negre
de peste mușcătura care-o mînca ca o rană rușinoasă
stufoasă și făinos botoasă
ah ce-i venea să le lingă frunțile cu-o încleștare
să le rîdă în nas cu un genunchi nescărpinat lipit pe urechea de
peste
aortă
și cu celălalt ovulînd în albastrul de venă
îi venea să le sărute albul sărat pe care se zbătea în draci negrul deochi
cu ruj de buze dintr-un iad de lac roșu
ce-o frigea pînă in sfircuri mov
rîdea rău cu un picior în alaska și cu celălalt peste care săreau cangurii
de femeile de vară cu aripi de fluture la fiecare deget care se încurcau în
cîrlionții de
pe
piept
care ziceau dă-mi să înot în tine ca in iordan
in timp ce-și îndesau în guri ude vene frumoase în catifea elastică

vezi le zicea rîzind
zgîriindu-le obrajii cu adamantele negre
ce se întimplă dacă mă uit la tine
te faci mare și violet și-ai să cazi înăuntru
și-ai să faci febra mare
37 de grade te-așteaptă
fiecare are
o pereche de sîni grași
cu boturi în sfîrc
negre și umede cu nări de cîine
prinzînd mirosul de copite de tauri din sînge
ce-ți vor cădea în spinare
cu o leneșă de vanilie dezmierdare

Ondine Dietz