Liana Mânzat

 


Mică trecere în revistă

era adevărat
și parcă nu-mi venea să cred
prezente
- toate fobiile
puțin surescitate
stăteau pașnic la taifas
în rest,
ca de obicei
domnea o mare dezordine
confuzii, catatonii și depresii simple
împrăștiate peste tot pe podele
într-un colț psihozele păreau cumva agitate
tulburând decent,
aproape cu măsură
apatia

delirul general și dezorientarea se deghizaseră
șleampăt și țipător
în Dumnezeu

amintiri obsesive ne trăgeau neobosit de mânecă
- ar fi vrut să plecăm,
dar nu puteam,
nu puteam să lăsăm totul baltă
tocmai atunci
când se celebra apariția orbitoare a euforiei.

(La vârsta aceea târzie
"când nimic nu ne mai place"*
rar ni se întâmplă să mai avem parte
de un asemenea eveniment fericit
lipsit de
"foame
rușine
lacrimi
și
beznă"*.)

* citate din ultima poezie "Keine Delikatessen" (Deloc delicatese) - publicată în timpul vieții de Ingeborg Bachmann. Cuvintele sunt rupte din context și au desigur alt înțeles (mult mai modest - dacă se poate spune așa ceva): scuze

Mare nostrum

eram amiralul unei flote eșuate de gânduri
tăvălite, strivite
arse de soare

buzele îmi erau crăpate
și cămașa de mătase murdară

mă scufundam
fascinată
în vârtejul tulbur al nesiguranței
țiparii iuți se foiau pofticioși în abis

cu cât mai repede cu atât mai bine
mi-am spus
sosise timpul
când
nu mai era loc pentru inhibiții
și nu mai aveam scăpare
și nici motiv să rămânem
pe acea plajă pustie
unde niciodată nu a fost nevoie de noi

Liana Mânzat