Ioana Dragomir

pseudoagendă


și-frig și burează. . . a mai venit veronica? mă întreabă prietena mea mars, adică tu, tu ești veronica, hehe, verena, aronicve, muza mea, domnul micle. hehe, veronique, mite kremschnit. nu, n-a mai venit, doar prin minte se plimbă fără rușine, veronique clocește rime. . . mda, poeții scriu și ei despre trăiri intense fel de fel, numai eu despre tine, poa să fie cît frunza, dacă nu-mi ești dumneata. . . în loc să scriu și eu, bunăoară despre - gustul de bere caldă și trezită dar paradoxal adormită al conștiinței, despre grohăiala revelației mortalității ființei, despre extazul nonsensului universal, despre oroarea, hidoșenia sensului mult prea concret, prea visceral, despre cerșetoarea bătrînă de la colțul străzii, despre cealaltă, de la colțul celălalt, apoi celălalt, apoi celălalt și porumbelul storcoflit pe asfalt de adolescentul pedalînd cu capul în nouri, ah, înamorat, ori dimpotrivă, despre porumbelul ciugulind de pe pervaz, rămășițele zilei de ieri, de azi, despre viciul milei în care te scalzi, o, da, neapărat cîte ceva despre nirvana de smoală a sexului și alte turbioane ale universului, dezlănțuite oximoroane, neîndoios despre chewingumul disperării lipit de toate citoplasmele și nucleul celulei, obvios despre metafizica budei, bulei și libelulei, a efemeridului, vidului, raiul gonflabil al boemei fîîîsss în burta balenei și hoocuus-pocus! invariabil ultimul schit care a mai rămas în mine, haleei-hap! again and again, în burtăăă la chit. . . păi da, ca să fii și tu un poet al vremii tale. dar tu ioanee, te ții de romanțe vesele și concomitent triste, de mărțișoare, eclectice telenovele snoabe, evident , elitiste. incontinent acest sirop de cireși amare. și tot dă-i cu gogoși, brașoave, prescuri, arte culinare, molifte. păi, nu? cofeturi de cranț a la giacometti, metanii, acadele, acatiste, confetti, sfeștanii. și iar bezele care mai de care, prescuri, tortul babel cu hăăhăăhăt etaje și jdemii de glazuri care să orneze sirena de la salvare, modiste, odăjdii, odicolon, anaforă ascunsă în batiste, mărgele, aghiasmă. și alte cele. întocmai ca o domnișoară profesoară de pension, cu lecțiile tale pe plăci de patefon , dar în ascuns, frunzărești, hmm, pe villon . eei, da, cunoaaaștem, în ștreang va ști bietul grumaz cît trage turul la necaz. dară și teancul, dar cuvîntul, talantul, cît despre gînduuul. . . - o să afle gîtița cît cîntărește tîrtița și ditai conștiința mea, oobeeza, coșcoogeaamitea, ospătată deh! mai ceva, cu șerbet au baclava, cu halvale și nuga. aia e, mon cher fransois, cîn o fi și-o fi vidma, la nostra sorella, siameza surioară ce-o să crească mărișoară, va afla gîtul și-ntreg lutul, cît atîrnă sufletul, precum și vițăvercea, daolică dodă, o sa știe pneuma cît trage-n jos naamila, huma, huma și huiduma, cînd restul e, buni lorzi, tăcere și se lasă-n vintre bruma. dar caare saaailăns suit prins, caaare sailăns, că la capătul celălalt, pentru cine n-are p-aici urechi de-auzit, e un vacaaaaarm, vaiet și scrîșnit de măsele, de la arșița ce nu putea-se-va adăpa din fântâna din care nu veți mai înseta elielielielielimiserereDominemiserere - și după mulțimea îndurărilor tale șterge fărădelegea mea și păcatul meu îl curățește, îl spală a șaptezeci de ori cîte șaptea oară. poate o să mă trezesc într-o bună zi, că pagina la care scriu, se albește, e goală, că toate foile mele sunt șterse - stropi-le-vei cu isop și se vor curăți. dar vezi, că dintr-o dată, oaredeceoaredeceșidece, mi-e, parcă, teamă să spun: haide, stropește.
ci totuși, strig, hai, dar nu, dar haide, ci nu, ba da, hai, spune tu, cititor, frate-miu, zi pentru mine, zi tu, căci se impușcă, doară, caii betegi, nu-i așa? iar dacă brațul meu cel drept te smintește, taie-l pre el, și aruncă-l, dești după dești, din cotor, coperți de coperți. ci strigăăă tu, frățior, cuvîntul: stropeșteeee, spune tu ce eu pot numai și numai să scriu, haide odată, mai tare, mai taaareee, omule, că-i spre tîrziu, strigă: stropește! mai taaaaareee, ori, încetișor îngînă doar, sau, în fine, fă și tu, acolo, cum crezi, murmură, priveghează, vezi bine că nu conteneșteeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
nu vezi? și-i frig și burează, și toate din carte nu-s sfinte, nu rîde, nu plînge, nici nu citi, rostește, rostește-nainte: spăla-vei și se vor albi
și-i frig și durează
stropește

 

Ioana Dragomir