Gabriel Prăjitură

Cititorul cu contor (6)

Portret al artistului în tinerețe

J. M. Coetzee
Youth
Scenes from Provincial Life 2

Viking, 2002

John are nouăsprezece ani. Studiază matematica și face o mulțime de alte lucruri pentru a se întreține. După cele întîmplate în copilărie este obsedat de independența financiară. De aceea lucrează în atît de multe locuri: vrea să demonstreze "că fiecare om este o insulă, că nu ai nevoie de părinți."

"Ceea ce-l atrage către matematică, în afară de simbolurile tainice pe care aceasta le folosește este puritatea ei. Dacă la universitate ar fi existat o facultate de gîndire pură probabil că s-ar fi înscris și la aceea dar matematica pură pare să fie cel mai apropiat demers către împărăția formelor de care este capabilă lumea academică."

John se pregătește însă pentru a deveni scriitor. Matematica este doar ceva care-i va da siguranța zilei de mîine în timp ce-și va scrie opera. Planul lui este ca imediat după absolvire să părăsească Africa de Sud și să se stabilescă undeva în Europa, în Anglia poate, unde să lucreze într-un birou modest și să-și vadă de scris. Nu- atrage boema ci o viață cumva așezată.

În tot acest timp așteaptă marea dragoste care-i va descătușa energiile creatoare. Din păcate nici acum și nici mai tîrziu nu va avea decît legături normale, care trec fără să lase vreo urmă.

Începutul mișcărilor sociale din Africa de Sud îl sperie și vrea să plece mai repede. Se simte străin. Va rămîne însă pînă la absolvire, după care va pleca la Londra. Acolo se angajează ca programator la IBM. Anglia, descoperă, este o țară "neliniștitor de filistină." Angoasele provocate de scufundarea totală în munca de programator, care se dovedește a fi doar una de rutină, și de incapacitatea de a scrie și le tratează cu filme străine: Antonioni, Bergman, Satyajit Ray.

La început scrie versuri, influențat de Pound și Eliot, dar, constată, nu are suficiente sentimente să umple o poezie. Alunecă încet către proză, bîjbîind în căutarea unui stil.
De ce către proză? "Proza, din fericire, nu cere sentimente, trebuie să recunoaștem. Proza e ca o pînză de apă liniștită, plată, pe care poți să însăilezi în voie, creind modele pe suprafața-i."

Sufocat de lipsa de orizont își dă demisia de la IBM. Viața profesională, cea personală și scrisul sunt toate eșecuri. Crede că va rezista un timp îndelungat din economii și lucrînd pe ici pe colo, acumulînd experiență pentru scris, dar IBM va informa autoritățile că nu mai este angajatul lor și curînd va primi o scrisoare prin care i se cere să părăsească Anglia dacă nu-și găsește alt servici. Se angajează tot ca programator, însă la o companie englezească, care tocmai construia primul computer britanic.

Munca pe care o face acum este mult mai interesantă, nu programe de rutină ci experimente, cercetare. Pentru prima data în viață face ceva care-i place. În plus, întîlnește o mulțime de oameni interesanți și chiar își face prieteni.

Nu mai contează că nu poate să scrie, e prea devreme poate, își spune, nu mai contează că marea dragoste tot nu apare. Viața poate fi frumoasă și interesantă la douăzeci-și-cinci de ani chiar și pentru un programator.

 

Gabriel Prăjitură

Scopul acestor note nu este critica literară. Nu analizez cărți și nu dau verdicte. Vreau numai să vă fac curioși, să vă trimit spre o carte, spre un autor. Dacă vă spun o poveste se poate însă presupune că ea m - a captivat.