Gabriel Prăjitură

Cititorul cu contor (5)

Portret al artistului în copilărie

J. M. Coetzee
Boyhood
Scenes from Provincial Life

Viking, 1997

În băieție, de fapt. Limba engleză este mult mai specifică în această privință decît limba română, în afară de neutrul "childhood" există și "boyhood" și "girlhood".

Scriitorul sud-african J. M. Coetzee s-a născut în 1940 la Cape Town. După război taică - său, de profesie avocat, a avut o poziție oficială (inspector al locuințelor de închiriat). O va pierde în 1948 cînd partidul advers, cel naționalist, va cîștiga alegerile. Familia se va muta în Worchester, unde tatăl viitorului scriitor va fi contabil la o fabrică de conserve. Vor sta acolo doi ani după care vor reveni la Cape Town.

Primul volum autobiografic al lui J.M. Coetzee, Copilăria, se oprește în principal asupra celor doi ani petrecuți la Worchester. Motivul devine clar abia către sfîrșit: acești doi ani au fost o insulă de stabilitate și relativă liniște familială, timpul curge încet și fără surprize, îi rămîne suficient spațiu să facă incursiuni în trecut și să explice relațiile de familie.

Din partea tatălui scrtiitorul provine dintr-o familie de fermieri afrikaans. Bunicul lui a fost un întreprinzător cu destul succes în afaceri. Le va lăsa moștenire celor doispezece copii ai săi o fermă care va fi împărțită între ei. Fiul cel mare, singurul care a fost atras de viața la fermă, va cumpăra părțile celorlalți, plecați la oraș. La sfîrșitul anilor '40 ferma, specializată în anii din urmă în creșterea oilor, este foarte prosperă. Lîna are mare căutare pe piața japoneză.

Mama scriitorului provine tot dintr-o familie de fermieri, jumătate afrikaans, jumătate nemți (misionari stabiliți în Africa de Sud). Ferma lor a fost însă pierdută, fapt încă resimțit drept o mare rușine.

Familia tatălui pare unitară, cumva de modă veche, oameni politicoși, formali. Familia mamei este mult mai diversificată (în timpul războiului un unchi al scriitorului a fost simpatizant nazist în timp ce altul s-a înrolat în trupele britanice) și mult mai liberală (fiecare i se adreseaza fiecăruia pe numele mic).

Tatăl scriitorului a luptat în armata britanică pînă în 1945. Din acest motiv tatăl rămîne o adăugare tîrzie în viața de familie și va fi mereu pentru fiul său un străin cu care nu comunică decît foarte rar. În plus, ce fel de tată e și ăsta, a stat cinci ani pe front și s-a întors doar caporal?

Worchester este un oraș mic, cu o școală de băieți și una de fete. Viața autorului se învîrte în jurul școlii. Deși afrikaan, urmează secția în limba engleză, familia pretinzînd o vagă origine britanică. Prima amintire despre învățătorii pe care-i are este ce fel de băț aveau, cît de lung, și cum obișnuiau să bată. Speriat de posibilitatea de a fi pedepsit în fața clasei John este elevul model, care-și face întotdeauna temele și iese mereu primul.

Viitorul scriitor este atras, inexplicabil, de viața la fermă. Familia vizitează ferma de Crăciun și de alte cîteva ori pe an. "Eu sunt al fermei", își spune, fără să spună nimănui, ca să nu-și închipuie cineva că ar cere înapoi partea de fermă ce-i aparținuse lui taica-său. Ferma, unde tot timpul se petrece ceva, e fascinantă: tunsul oilor, scopitul mieilor, sacrificarea unei oi în fiecare vineri, vînătorile. Familia tatălui îl respinge însă pentru că o respinge pe maică-sa, care nu-și tratează soțul cu respectul cuvenit. Din acest motiv în cei cinci ani cît taică-său a fost plecat nu au fost niciodată invitați la fermă, deși abia aveau din ce să trăiască.

Întoarcerea la Cape Town începe prost. Cu toate că la Worchester fusese cel mai bun din clasă, la Cape Town nici una din școlile bune nu vor să-l primească. Societatea sud-africana este plină de stratificări, dincolo de segregarea albi/negri. Exista școli pentru afrikaans. Apoi există școlile în limba engleză, pentru englezi și pentru lumea bună. Directorii școlilor nu-l întreabă ce știe ci ce este taică-său și în ce cartier locuiesc. Va ajunge în cele din urmă la o școală catolică unde, își dă seama, ajung toți cei care nu se încadrează exact în categoriile privilegiate.

Se confruntase din Worchester cu o altă stratificare, cea religioasă. Protestant, ca toți afrikaans, dar dintre cei ce nu merg la biserică, se declară catolic la școală ca să nu ia parte la orele de religie. Respins și de catolici, care-l întrebă la ce biserică merge și cărora nu are ce să le răspundă, își petrecuse orele acelea în compania copiilor evrei, suferind alături de ei bătăi de la colegii afrikaans.

La Cape Town taică-său va deschide un birou de avocatura care va merge bine dar după cîteva luni acesta începe să împrumute în stînga și în dreapta din fondurile private pe care ar fi trebuit să le administreze. Curînd portăreii vin să evalueze lucrurile din casă, în timp ce tatăl bea sau doarme. Mama se angajează ca învățătoare iar o rudă din partea mamei le va împrumuta bani să restituie sumele pierdute de taică-său. Cartea se termină în această notă sumbră, a dezastrului financiar al familiei.

Narațiunea este la persoana a treia. Coetzee vobește despre sine ca despre un străin. Abia tîrziu îți dai seama că nu e un roman ci că se povestește pe sine.

Nimic nu ne lasă să bănuim viitorul scriitor. E drept că citește mult, adeseori cărți nu pentru vîrsta lui. La școală însă excelează la matematică.

 

Gabriel Prăjitură

Scopul acestor note nu este critica literară. Nu analizez cărți și nu dau verdicte. Vreau numai să vă fac curioși, să vă trimit spre o carte, spre un autor. Dacă vă spun o poveste se poate însă presupune că ea m - a captivat.