Featuring

Ștefan Caraman

PESTE CINCI ANI


Peste cinci ani voi suna la ușa ta. Vei îngenunchia în fața unui străin sau vei scoate pistolul? Cînd îți voi pune mîna pe sîn și voi aștepta să aud ding dong… E vorba doar de poezia legilor fizicii. Și de cîntecul genelor. Mai multe rațuște se vor ocupa de festin dar numai una va avea dreptul sa măcăne în cinstea ta. Va ieși un adevărat fiasco. Ne vor pune pe lista insolvabililor și ne vor executa silit cu cîte o teză, o paradigmă ceva; dacă ai știi ce înseamnă asta, ai trage un foc în aer și l-ai ucide pe loc. Lumea fără aer va fi mai frumoasă. Și crede-mă pe cuvînt, deoarece e tot ce am…

Știi?

Ești pretentious dragul meu neopetrodactil. Colții și ghiarele nu te mai reprezintă deloc, degeaba mai cîrîi. Pînă și găinațul tău e comic, nu vezi cum rîd copii în față la Discovery?

Știi?

Trick va fi un adversar pe cinste. Cu el voi împodobi bradul și mă voi lupta pentru steluța din vîrf. Am pregătit o strategie specială - mă voi transforma în îngeraș și îi voi pune coarne. Va sosi cu pliculețul de heroină. Nimic nu se compară cu fericirea de a primi Crăciunul intravenos. Și Moșul nu întîrzie niciodată. Nu va trebui decît să-i ieșim în întîmpinare și să-i crestăm craniul din care vor curge milioane de bunătăți.

Știi?

Îl vom aștepta pe verandă? Eu ascuns între tabloul lui Mugur Grosu și biblioteca plină cu farfurii și Trick în coșul cu rufele împuțite. O să-i sărim în cap și o să-i turnăm poezii de Eminescu cu pîlnia de la țuica lui tata. O să-i cîntăm Carmina Burana cu polonicul așa cum am văzut la cartoon network. Ne va face cadouri în semn de recunoștință. Pînă la urma îl vor reprimi în goliciunea lui comună. Din reni vor face friptură iar noi vom apărea la televizor ca modele ale unei noi revoluții.

Știi?

Părinții mă vor adora dacă voi ieși învingător. Tata cu centura iar mama cu o partida de sex matinală. Ai sîni frumoși, mami, cînd se apropie iarna; crezi că îi putem sacrifica de ignat? Crezi că vor guița îngroziți și se vor topi la focul meu mic?

Știi?

Se vor lovi cu coatele și cu pumnii. "Și totuși cum s-a ajuns aici?" vor întreba în fața microfoanelor erecte. În urma unei simple accidentări la genunchi? Mă aflam la ușa ei așa cum promisesem. Peste cinci ani. Peste cinci ani cu o napolitana cu ciocolată în mîna. Îți voi pune mîna pe sîn și voi auzi ding-dong…


CÎTEVA POVEȘTI ROZ


Las-o Gina! Încetează cu interpretările. Nu reprezintăm nimic altceva în afară de ceea ce vezi.
E doar un film porno de proastă calitate.
Eu mișc din cur și tu stai pe spate.
Fac numai asta, cum adică fac numai asta? Totul se lasă într-o parte, nu vezi ? Titanicul se scufundă. Cîmpia Marathonului. Ghilgameș. Moneda EURO. Nu te lăsa furată de aparențe, de la o vreme nu mai înșală. Plăcinta cu răvaș se află pe masă, sub privirile noastre, neatinsă. Sîmburele de înțelepciune se ascunde între foile de cocă. Dar se servește cald și o singură dată.
Nu cred că acela roșu din colțul gurii e sînge.
Cred mai degrabă că e libidoul unei tîrfe care plînge.
Știi bine că visez. Pe măsură ce canapeaua devine tot mai roșie. Și tu tot mai moartă. Acum cîteva zile în urmă stăteam în stație și ascultam FALCO. Între timp lucrurile au evoluat - trebuie să vină poliția să mă umfle. Voi scoate frigiderul din priză și pisica din casă. Voi uda florile cu acid sulfuric și obrajii cu lacrimi de lux. Voi închide ușa cu cheia franceză și mă voi lăsa filmat din semiprofil față.
Un grup de fetițe mă vor privi cu binoclul dintr-o camionetă.
Amuzate de o asemenea dramoletă.


Nu știu ce să-ți spun, nu vreau să te impresionez dar chestia cu pisica m-a cam neliniștit și pe mine. Bine că a venit mama și ne-a cîntat ceva la trompetă. Suna precum cîntecul de adio al unor dinți încleștați. Simplul fapt că îmi vorbise mi-a rezolvat crizele ontologice, fără să fie nevoie să-i dezvălui un cumplit secret. Era doar un animal, nu știa ce i se întîmplă.
Se mira pînă și pisica.
Ce mieunat coerent avea mămica.

Dar tu o să te faci fată cuminte și nu o să-ți mai pese niciodată de mine. Atunci va dispărea și pastila. Întinși în iarbă și păscuți de o vacă mișto.
Să nu te aștepți să ne înțeleagă.
Vaca fericită devine bleagă


Pictorul îmi lăsase un mesaj pe ușa frigiderului: " O femeie cu inel primit de la părinți se uită fix la mine. Bluza ei roșie gesticulează dinspre umeri spre glezne.
S.O.S. - mă scufund!
Sînt însoțit de un gînd imund."

Fratele geamăn mă privește de după zid , din camera lui. Citează , "La început au fost doar un băiat, o fată și un zid, cu lumini și umbre; apoi a dispărut fata, apoi a dispărut și băiatul, mai tîrziu a dispărut și zidul, pe urmă luminile ... am rămas doar cu umbrele."
Do you like it?
Oh, ya, just a little bit.

Acum gustă cu o foarfecă dintr-o atmosferă gîndita special pentru festivități.
Același întuneric, același mister.
Zepp. cîntă ceva despre o scară spre cer.
Mă gîndesc că totul atîrnă de o bucățică de sfoară tăiată dintr-un ghem uriaș, legată imprudent de un muritor angajat la magazinul de suflete artizanale. În toată aceasta perioadă un singur om a cîștigat la loterie premiul cel mare. Dar nu e de găsit. Se ascunde undeva, cică scrie.


Patruzeci de autobuze roz , toate noi nouțe. Aliniate în fața primarului Mazăre. Ploaia de afară și-a făcut pe deplin datoria - ne-a udat umerii. Și ne-a îndepărtat unii de alții. "Fac acest lucru", spune, "pentru că , odată , un om i-a pus să se uite la cer și să numere. Nu a apucat să le spună și cifra norilor albi deoarece a murit."
O femeie cu umbrelă și jachetă roz mai așteaptă încă.
Ca o adevărată româncă.
Nu știe că stația s-a mutat cu două autobuze mai încolo, nu-i pasă. Cineva din familie vine regulat să-i țina locul în primul rînd.


"Fata cu bluză roșie mă privește în continuare. Își așează atent părul pe umeri și-mi zîmbește cu un ochi.
Știe că se va ridica de la masă , va veni și mă va întreba încet , la ureche,
dacă nu cumva sînt sufletul ei perche
daca nu cumva prietenul meu cel mai bun o poate învăța o jonglerie,
cum să mă scoată la comandă din pălărie."
Sînt pictorul din paragraful precedent
Iar fata asta e culeasă de pe nadir_latent.


Auzise că fratele geamăn are pe perete în sufragerie un trofeu roz cu cea mai scumpă bilă vișinie de bowling din lume. Goală la mijloc și îndreptată cu găurile spre perete. Era convinsă ca prietenul meu o va învăța într-un final să cîștige măcar un meci.
(Singura rimă găsită e cuvîntul beci)
Plictisită să știe că poate fi campioană doar la mondialele de șah . O sugestie de-a lui putea schimba situația. I-a spus întorcîndu-se, "taci."


A venit și s-a așezat pe scaunul de vis-a-vis. Ca să lămurim niște lucruri de la bun început. M-a lăsat timp de o jumătate de minut ca să privesc absent medalionul pe care îl purta între sîni chiar de cînd erau mici.
Nu s-a întîmplat de loc așa cum mi-am imaginat.
Nu m-am ridicat și nu am plecat.
Femeia nu a scos nici un sunet dar i-am răspuns totuși la întrebare.
Ne-am mîngîiat, apoi mîinile și-au povestit toată noaptea despre această întîmplare.

Dimineața s-a ridicat de la masă și m-a sărutat. Mi-a lăsat un răvaș pe nota de plată - era achitată încă dinainte, dintr-o altă viață.
Era scris, " în momentul acesta prietenul tău citește un mesaj lăsat pe frigider."
Afuristul Zepp. o ținea într-una pe aia cu scara pe cer

IMPRESII DE CĂLĂTORIE - II


Începusem să mă gîndesc la toate ipotezele de-o dată chiar și la aceea că începusem să mă gîndesc la ele absolut totul își pierduse sensul și am plîns cu lacrimi adevărate de mucava coboram într-un haos de smoală eram atent la detalii și nu mai conta că lipseau contactul vizual a fost redus la minimum posibil numai că știința să-l puna la dispoziția publicului nu știam cum să fac legătura între Gina și toate aceste persoane eram veriga lipsă mă gîndeam din cauza structurilor prea fine conexiunile mi se prelingeau pe retină astfel patetic am reușit să-mi spun bine ai venit dar aducea mult cu un adio.

În dimineața aceea mi se făcuse o sete de porțelan Alba Iulia locul I pe țară la întrecerea socialistă și toate astea înainte să ne pierdem mințile imediat și după mă cucerise cu tristețea ei o cucerisem la rîndu-mi tot cu tristețea ei iubirea scaunul electric condamnarea la extincția individualității dar niciodată noi.


Suferisem toată ziua pe străzile marelui oraș imaginile s-au rupt în bucăți cînd gîndurile mi-au poposit pe malul lacului la o partidă de pescuit sportiv fusesem anunțat de către cei de acasă că eram proaspeții cîștigători ai Campionatului Speciei aveau să ne premieze cu cîte o pereche de bronhii noi din import iubisem pînă mi s-a făcut greață voma era de-a dreptul un produs al ejaculației entirely safety o respectam pentru decizia de a renunța la mine deși urma să o ucid cu toate acestea pentru prima data împărtășeam o emoție citadină cu troleibuze autoturisme de import blocuri de locuințe și agenți de circulație nimic întîmplător poate doar aparent un factor extern ar fi putut observa ce-i drept cu puțină atenție că în momentul de față priveam situația cu detașare fără trup.


Și dintr-o dată ne-am trezit în altă parte alunecînd pe suflet ca pe o coajă de banană eram un extract de individualități și nu am fi recunoscut că o parte din vină ne aparținea pentru nimic în lume din motive de echilibru psihic lumea se cerea astfel părăsită pe la începutul epocii în ciuda prezentărilor efectuate nu descoperisem nici o frecvență comună "Go to" a trebuit să tastez scufunzîndu-mă cu fiecare clipă într-o singurătate turnată în bronz de Florența conștientizam o situație limită ne-ar fi putut amuza dar nu ne-a amuzat o descărcare electrică ne contura personalitatea desprinsă parcă din memoria lucrurilor din fericire nu strălucisem nici un centimetru în plus e drept visul cu canibali îmi stăruia între cele mai delirante gînduri deși încă nu-i stabilisem corespondența binală.


"Am tot ce-mi trebuie am stare de spirit nu mă simt vinovată și nu întreb" și într-adevăr nu întreba soarele i se odihnea pe chip preț de o eclipsă lumea se repezea la ochelari ca să îl omoare știau să respecte un scenariu iar ei... pelicula îi surprindea o latură a personalității de invidiat "întotdeauna așa se întîmplă pe un Eastman color" i-am spus ne imaginam aceeași dublă dezlănțuire a unei continuități convulsive puțin afectați că era atît de simplu odată încheiată fuziunea sufletelor furtunele de contact au fost retrase și puteam visa cu adevărat trupuri abandonate lascive "Universul e plin cu astfel de gunoaie" ai spus în mijlocul patului între cearceafurile descreierate îmbibate cu secrețiile detașării noastre de lume jocul de-a scursoarea îl știam atît de bine o îl știam atît de bine (vechi song new wave) un dezinteres total față de exterior dacă mai poate fi vorba de așa ceva.


"I-am înșelat încrederea!" mi-a spus cu o îndoială sexy rezolvarea ar fi simplă în schimb i-aș putea trimite un buchet de trandafiri roșii disimulați într-o pereche de pantofi de sport îi plac atît de mult știu că mă va ierta pentru că mă iubește și pentru că îmi duce dorul precum o cruce uneori nu încăpem pe ușă și trebuie astfel să ne strîngem aripile ne distrăm atunci locul se umple de așchii prietenul meu cu trompeta amîndoi răstigniți pe aceeași cruce și nici o mama să ne plîngă nici un Zeffireli să ne vadă.


Prietenul meu care coboară prietenul meu care se leapăda de mine în aceeași măsură în care mă lepădam eu de el prietenul meu care se pregătea să devină prietenul meu și prietenul meu care m-a trădat pentru prietenul lui acum ascult Future Sound Of Gutza și nu pot decît să mă gîndesc la tine găsesc similitudini surprinzătoare iar semitonurile alunecă de pe portativ direct în starea mea de spirit le culeg maiestuos ca pe un premiu ce nu mi se cuvine rînjesc "ce moment ciudat să ne întîlnim" îți spun "ce moment ciudat " îmi repeți ironic "hai să ne influențăm fulgerător destinele să apucăm să și murim ești singurul bărbat care mi-a invadat creierul pînă la capăt pînă a văzut ce nu trebuie văzut - întunericul din care mă tot nasc cu ciuda oricărei alte persoane i-aș fi distras mult mai ușor atenția cu o piruetă și un ecler" mi-a spus.

Sînt doar niște sunete Gina, ce naiba! niște scîncete ca de plîns orb pe care tu le percepi vizual pentru ca tu ai totul ipotecat în impresii în vreme ce eu a trebuit să trec totul prin filtrul gîndirii pentru că trebuie să ne certăm pînă și pentru asta pentru simplul fapt că nu sîntem compatibili fizic eu nu mai am picioare tu nu mai ai mîini amîndoi sîntem lipsiți de suflet sîntem doar niște sunete trebuie să crezi această nevinovată minciună despre ele nici măcar eu nu pot spune cu exactitate dacă reprezintă un gol absolut sau freamătul unei arene framîntate de tauri știu doar că și tu te zbați pe undeva pe acolo adulmecîndu-le dîndu-le tîrcoale totul se rezolvă însă în spațiul acela virtual al Sfintei Treimi undeva între piepți și pironi la o picătură de sînge distanță sau de sudoare cît o sa ne evităm cît ?


O prietenă de-a mea avea un bar nu servea decît clienți lefteri pe baza buletinului de identitate și a unui fler infailibil prietena mea era foarte deschisă și știa să asculte îi puteai turna povești despre existența ta ratată îi puteai descrie cea de-a treia venire a Apocalipsei (de data aceasta, în sfîrșit, dimineața) ba chiar puteai tăcea cu un subînțeles agresiv nici o șansă te asculta de parcă te absorbea acesta este foarte important în ziua de azi (pe lîngă universurile paralele, dar numai dacă sînt paralele) rar găsești pe cineva dispus să asculte și versiunile altora chiar niciodată mă asculta fără a avea nici o pretenție ba chiar insista să-mi continue ea povestea atunci cînd oboseam descopeream uimit că nu e totul pierdut iar eu inventam povești cu nemiluita pentru că mă săturasem de cele reale nu mai știam care realitate îmi aparține și care nu nu voiam să aflu pînă într-o zi cînd am venit cu povestea asta neglijent în același tricou turcoaz îmbrăcat pe dos era o poveste mai reală ca durerea ca un concurs de Miss pierdut era viața mea acum era o poveste pentru că în sfarsit căpătase un sens se vedea discret de la distanță dar numai cu ochelari italieni - de aceea părea un sens posibil jocul se terminase lamîie lamîie lamîie și un pumn de monezi cu care abia reușeai să-ți cumperi de la tarabă "Idiotul" ( volumul poate fi utilizat drept oglindă în orice moment al zilei).


Acum după toate cîte s-au întîmplat mă pufnește rîsul perfid la ficat însă pentru mine este aproape la fel de rău ca atunci cînd se despart doi bărbați ei tac ei simt ei nu mai spun nimic ei scot pistoalele și trag semnasem o condamnare la moarte pentru a-mi preveni extincția individualității dar oare nu era același lucru? întrebările nu au nevoie de răspunsuri ci doar de cineva care să le asculte mereu avea să-mi spună cîte ceva ca întotdeauna.


"A fost un caz deosebit s-au scris și cărți s-au acordat și premii bingo unic în viața unui om mereu te îndrăgostești altfel chiar dacă iubești același bărbat ( eu sînt Gina și comit platitudini) în orice caz eu îi iubeam pe amîndoi ca pe unul singur iar ei doi mă iubeau pe mine ca pe fiecare femeie și pentru prima oară îi vedeam față în față tată și fiu cadru de film într-un război al masculinității în urma căruia unul urma să fie smuls din inima mea cît am plîns atunci ah cît am plîns (cît am plîns atunci? alo, Coca, nu-mi mai amintesc... Coca, încarcă-ți dracului telefonul ăla!) chiar dacă unuia îi eram fiică iar celuilalt soră așa cum stabilisem prin tragere la sorți într-o noapte teribilă în care niciunul nu voia să cîștige acum eram cinici acum cineva trebuia să cedeze să plece eu pîndeam ascunsă să aud macar o vorbă măcar o părere de rău nimic la naiba! iar am greșit ușa "

Simțeam cum mintea mea mă înșela cu o altă femeie pentru prima dată nu eram gelos pentru prima dată Dumnezeule Gina! ești o femeie atît de specială căderea ei semănă cu un zbor din asta trăia din iluzii servite altora prin prezenta pot menționa că era o femeie pe gustul meu drept pentru care conteaza foarte mult.


P.S. O femeie în toate mințile nu ar face o fotografie așa nearanjată.

George Vasilievici, foto Mugur Grosu