|
lui
Werner Herzog
și în amintirea lui Bruce
Chatwin
reconstruiesc
în minte povestea de atunci
- deci aceasta este strada uitată, aici s-a petrecut
mai miroase încă a nenoroc, a umbră
și solzii pielii vechi lepădate dansează în vânt
timpul a trecut
nu mi se mai întâmplă să fiu prinsă pe picior greșit,
vorbesc o altă limbă azi
și în afară de asta parchez demult în altă parte
azi, eu sunt Cobra
Verde
și ce - îmi spun
și ce dacă fiecare ar vrea să ia cu el o bucată din mine,
azi, eu sunt Cobra Verde
oarecum sau mai bine-zis constant
călare pe orice situație
nu mai privesc în jur - la păsări captive și pești pe uscat,
vorbesc o altă limbă azi
azi, eu sunt Cobra Verde și spun așadar - vai
vai vouă,
celor naivi ce vă opriți și nu mărșăluiți mai departe.
|