Deunăzi, la Fundaţia Culturală Română, în ambianţa elegantă obişnuită, a fost lansat volumul publicat de aceeaşi Fundaţie "Sclavii fericiţi" de Ovidiu Hurduzeu. Autorul este un român născut în 1958, stabilit în 1989 la "Siliconul de Jos" sau "Silicon-Vale", filolog de formaţie, fost universitar (a avut-o studentă pe copila lui Bill Clinton), acum prof de liceu. Volumul critică societatea americană pentru platitudine, consumism, complot şi manipulare a universului prin FMI etc. Eseurile se referă şi la România, văzuta ca un loc mizerabil în care însă oamenii, deşi "patibulari" cum ar spune Patapievici, sînt spontani, sinceri, interesaţi de alţii, ba mai au şi profunzime. Americanii, "sclavii fericiti", sînt doar "bidimensionali" lipsindu-le adîncimea. Noi mai avem Dumnezeu, nu doar MacDonald's!
La lansare, care fost un prilej monden plăcut, au vorbit domnii acad.Augustin Buzura, C.T.Popescu, şi Daniel Cristea-Enache. Ei i-au dat dreptate autorului, au subliniat curajul şi originalitatea acestuia, tăria unor argumente şi formulările memorabile. Vorbitorii au fost de părere că aplicarea tiranică a "corectitudinii politice" şi "discriminarii pozitive" sînt nişte absurditati care îngrădesc şi asupresc personalitatea umană şi oprimă majoritatea punîndu-i pumnul în gura în folosul unor minorităti de identitate discutabilă. Ceea ce în Romania e tot mai vizibil.
Apoi, deşi elogiase spontaneitatea românească, autorul a citit un scurt eseu cu intonaţia potrivită. El a declarat că nu s-ar fi hazardat să critice dacă n-ar fi oferit şi soluţi Prezentatorii au arătat ca meritul lui Hurduzeu este de a vedea şi partea bună şi cea rea a fiecarui aspect discutat (globalizare, monedă unică etc.). De asemeni eu au vorbit de congruenţa ideilor lui Hurduzeu cu ale lui H.R.Patapievici şi au pariat pe atacarea lui dinspre aceleaşi zone mediatice care practică intoleranţa crîncena sub steagul "politicii corecte". C.T.Popescu a vorbit cu patosul obisnuit şi a atras atenţia ca autorul e naiv dacă îşi închipuie că biserica ortodoxă poate avea un rol în scoaterea românilor de sub tirania corectitudinii aplatizante. La întilnire au fost puţini scriitori şi ziarişti. Erau de altfel vreo 35 de grade. S-au strîns totuşi spre suta de persoane.
Mi-am amintit debutul de prozator al lui Hurduzeu într-un oribil volum colectiv, în 1986 la Cartea Românească (un fel de replică sau ispăşire a "C.R." la "Desant '83"). Dintre cei peste 20 de acolo au rămas vreo trei şi aceia nu în proză. Restul s-au pierdut în anonimatul total. Cum n-a fost cazul desantiştilor. Din fericire, Ovidiu Hurduzeu şia găsit calea şi valea potrivite.
Cu acelaşi prilej am primit de la Fundaţie şi antologia lirică foarte frumoasă "Ars Amandi" a festivalului poeţilor din ţările latine (organizat tot de F.C.R. la 14-18 septembrie 2001) şi de la care am neşterse amintiri.