Cristian Galeriu

POEME

NECROLOG DE SERTAR

Scriu pe prapure de zeu sinucis prin harakiri, subţiat cu piatră de mare nouă
Şi venele încă palpită printre membranele translucide ca o placentă a morţii
Încât pot vedea acest poem pe dinăuntru cum vezi o operaţie laser pe retină,
Sau cum ţi-ai înghesui lucrurile într-o geantă făcută nu din piele de crocodil
Ci din pleoapele perlucide de reptilă, separând lacrimile sale de sângele meu.
Câinii au muşcat şi ei din pergament, o să trebuiască să fac zeului antirabice,
Crezuseră că e pielea mea pusă la soare, roman neterminat întins peste azalee
Cu pagini probatoriu de avorturi ale haremului de mame născătoare de mine,
Copilul din flori, copilul care plimbă câinii în lesa cordonului său ombilical
Şi scrie despre incesturi cu crocodili, iar crocodilii nu vor să se cheme Abel.
Ora de lectură s-a încheiat, cum mă închid eu acuma la şliţ, dar textul curge,
Parcă aş face în continuare pe mine fiindcă m-aţi speriat cu braţele deschise,
Sau m-am jucat pur şi simplu cu voi şi cine se joacă cu focul face pipi în pat.
De aceea nu vă cer să îmi acordaţi primul ajutor, nu poţi pune un garou la gât,
Decât dacă nu vreţi să mă vindecaţi prin ştreang de cuţit, Ahile avea jugulară?
Să nu mai vorbim despre moarte, desiderata Bibliotecii din Alexandria e lungă
Cum lungă e şi lista cărţilor absente, pe care le-aţi botezat Biblie, Coran, Tora.
Deschideţi la-ntâmplare cartea Marelui Absent: veţi găsi un prezervativ folosit
Sau proteza romanilor, care îşi puneau pe penis o teacă din muşchi de victimă,
Am fost făcut de legionarul care îşi pusese pe el muşchi de dac, de doi bărbaţi,
Acum încerc să desprind muşchiul şi simt cum pielea e deasupra nu dedesubt,
Mă macerez într-o încercare de epurare etnică, iar sângele se face apă chioară,
De tamponaţi acest text vă lasă mâini incolore, geaba se ling pe deşte canibalii
Care au degustat hagiografia, nimic nu se mai scurge din pielea mea argăsită,
Sângele nu mai există, textul sublimează sângele, dar el e viu în pielea de zeu,
Îmi schimb pielea, o fac palimpsest de şarpe, de sfânt, marochin şi euharistie
Ca voi să vedeţi că venele tăiate încă palpită, că zeul nu a murit, fiindcă scrie.

PREISTORIA METALELOR

Eram la terasă cu traducătorul Soare, care vroia să-i psihanalizez arta poetică,
Şi am început întrebându-l cum se poate să aibă o fiică când nu are verighetă
Iar el mi-a spus că fiind beat mort odată, prietenul se chinuia să-l ducă acasă
Iar un ţigan s-a oferit să-i ajute, apucându-l de braţul stâng şi i-a luat verigheta
De pe inelarul său, gol acuma de parcă ar fi ieşit la agăţat vrând să pară burlac.
Întreg drumul bunul samaritean s-o fi chinuit să-l divorţeze clasic, ca la şatră;
L-ar fi condus şi pe ultimul drum de-ar fi putut căra dricul cu o singură mână.
Recent, cel cu nume prea-luciferic a tradus "Jurnalul unui hoţ", ironie a sorţii,
La lansare s-a tot strigat Soare, dar el n-a apărut, era beat şi nu s-a lăsat ajutat.
Uite aşa nu mai apare soarele la noi, iar bunii samariteni fac coadă la morgă,
Ca să te jefuiască de două ori, după ce ţi-au luat doar beregata să-ţi ia şi restul.
Mi-am adus aminte că închiriasem o casetă cu un film despre un hoţ convertit
Şi înainte să apuc s-o văd mi-a fost furată pe scări în autobuz de unul nepocăit.
Mă întreb dacă acela a vizionat caseta şi am salvat un suflet ca Iisus pe cruce,
Doar că eu pe scări în autobuz, din viteză, chiulind de la cursuri să văd un hoţ
Pe care nu l-am văzut, pentru că, deşi stătuse la dreapta mea, era înghesuială.
Realitatea bate filmul, dar uneori te bate chiar pe tine, e suficient să fii însurat
Sau să ai sentimentul că te întorci acasă, nomad fiind o oră pe zi alături de ei.
Ce ne rămâne? Ne va rămâne political cor-rect, şi rectul politic întors spre noi
Sau pur şi simplu urma de la verighetă pe inelarul nostru fără negru sub unghie.
Dar nu vă deplâng prea mult, meritaţi robia noului val al migraţiilor dinăuntru,
Voi sunteţi cei ce ascultaţi manele şi scăpaţi cu viaţă după ce aţi fost tâlhăriţi,
Fiindcă ştiţi să vă salvaţi pielea, ştiţi să vi-o întreţineţi cu mâncare gătită acasă
Cumpărând ceaune de fontă din drum de la cei cu pielea la fel ca fundul de tuci
Prefăcându-vă că nu ştiţi că haliţi din capacele gurilor de canal lăsate deschise
Ca o ruletă rusească pentru necitiţii poeţi care merg pe stradă cu ochii spre cer.
Ţiganii fac de toate: furturi, metalurgie şi chilipiruri-ceaun, noua reţea Zeppter
A Noilor Indii unde voi dansaţi în jurul ceaunului iar alţii cad înăuntru, departe,
O teleportare a morţii pentru poeţii care, dacă mai ies din canal, tot acolo ajung.

ABATOARELE RAIULUI

Nu există persoane în cei 30 de ani de viaţă pe care să le numesc oameni.
Trăiesc un flagrant al dezumanizării iar vouă vă împărtăşesc asta formal,
Căci ştiu că numai o divinitate ar putea înţelege, dar nu mai e nici una vie.
Desigur, aş vrea să trec de formalităţi, să vă descânt de un rău străin vouă
Şi să vă fac să gustaţi frumuseţea, să vă plantez palmieri în inimile bonsai,
Şi coarne de melc pe papilele gustative cu care daţi limbi femeilor gravide
Ca să-l vedeţi pe zeu înăuntru ca pe un animal într-o sală imensă de abator
Unde îl mâncaţi de viu în timp ce este jupuit de pierceing-ul vostru lingual,
De drujba provenită din traducere slavă a Evangheliei cu iubirea aproapelui
Şi în biserică vom servi Bloody Mary cu lichid amniotic la toboganul vagin
Cu porţii duble de griş cu lapte în care am vomitat fiindcă era pentru alăptat
Iar noi eram deja înţărcaţi de când laptele mirosind a silicon ne ieşise pe nas
Făcându-ne implanturi în mea culpa, umflând-o ca să-l excite pe dumnezeu.
Aş vrea să vă delectez cu altceva decât cu grotescul pe care mi-l oferiţi voi,
Să vă cos la loc după ce aţi fost circumcişi iar zgârciurile aruncate la câini.
Aş vrea să vă schimb originea etnică, sexul şi categoria de handicap mintal
Să vă fur organele şi să le donez săracilor din gări care să vi le pună pe şine
Şi să nu ajung să primesc Nobelul pentru pace din cauza grevei feroviarilor.
Pe de altă parte, aş vrea să deschid un bordel, ca să vă pot cunoaşte pe toţi,
Să vă pun coduri de bare, să vă ambalez cu ziarele cu care v-aţi şters la fund
Să fac România profitabilă, patriotismul un act sexual cu renumeraţie mică,
Să fredonaţi cu bomboana de pe colivă a iubirii mele scuipaţi suplimentari
Până când vă voi simţi satisfăcuţi, nu doar fiindcă v-aţi născut în curul gol!
Ce neam mi-a fost dat! Ce popor, ce conducători, şi hoţi, şi sfinţi, şi nimeni!
La voi Raiul e doar o gură, o duşcă, un sfanţ, un pământ al nefăgăduinţei,
În care cine-şi ţine promisiunea moare primul, cu neamul lui de albi mititei.
Sub cutii goale de Cola îngrop păduchii laţi ce v-au făcut educaţia sexuală -
Se răsucesc în mormânt că v-au cunoscut înaintea şamponului anti-parazitar.
Vreţi recurs sau graţiere? Daţi-mi cei 30 de ani ai mei înapoi şi mai vorbim!

FINALIŞTII GROAZEI

Geniştii de marsupiu fac controale ginecologice mamei mele înarmate cu mine
Spunându-i că are o bombă cu ceas Big Ben iar Irod va sări în aer la cezariană
Iar eu vreau să mă nasc şi mă lovesc de himenul ei neatins, de Zidul Plângerii,
Să-ncep să vă caut în buncărul subteran unde v-aţi refugiat de suflul sufletului
Deşi voi sunteţi Sodoma şi Gomora din cauza cărora voi rămâne eu boschetar.
Voi rămâne fără casă, ei da, fără mamă, fără neam, fără să mai pot privi înapoi
Şi totul fiindcă n-au fost găsiţi 10 drepţi în Biblia asta de rahat ce m-a avortat.
Noe n-ar mai fi construit grădina zoologică de-ar fi avut cele 10 animale rare!
N-am găsi oamenii dacă Noe ar fi fost zoofil ş-ar fi păcătuit cu capra vecinului
Pe care voi îl pizmuiţi, că de-ar avea o turmă de capre l-aţi omorî de-a binelea!
Va trebui să ne construim o arcă între noi, să ne luăm unii pe alţii în ea, pe şest
Iar când apele se vor retrage să ne putem mânca în linişte unii pe alţii, convivi.
Ar trebui să construim un Nou Nou Testament, în care să pun pietricele-n gură
Ca să pot vorbi din nou după atacul cerebral provocat de mutarea mea-n Coran
Când musulmanii m-au pus s-arunc primul cu Caaba, deşi nici ei nu pot mişca
Pietroiul lui Mohamed din sat, altfel s-ar uita ca spectatorii de tenis la Mecca,
Fiindcă oraşul s-ar mişca la dreapta şi stânga ca o târfă lovită de Piatra Neagră
Cum la fel mă uit eu acum în Purgatoriu la voi pe durata procesului de decizie.
Vai de mama voastră, a mea a fost măcar virgină, sâc-sâc, sunteţi nişte nasoli!
Şi nu mai trageţi cu ochiul la penisul meu de pe icoane, fiindcă nu e la vedere;
Oricum aura feţei este cel mai privat lucru al meu iar asta-i lăţită pe toţi pereţii
Că mă şi întreb dacă au licenţă pictorii ăştia care mi-o diluează cu oxid de zinc
De se roagă fraţii la mine şi nu ştiu de ce, că ar trebui să se roage de Potrivnic,
Că el e cu mobilizarea generală, eu sunt doar cu ispitirea când şi când, la sfinţi
Adică la cei care s-acoperă primii cu lespedea acestui poem ca nişte analfabeţi
Care n-au citit Decalogul şi n-au putut învăţa d-acolo să mintă să fure să ucidă
Să trăiască în păcat sau altfel spus "îm-păcaţi", eu sunt regele acestor perdanţi,
Mai e un singur vers, ce să scriu? Trupele de geniu nu văd, doar ascultă: tic-tac!

SEX CU PUŞTI

I-am băgat-o strâmb unui puşti şi acesta mi-a spus s-o scot, că-l durea ca dracu',
Îmi ceruse 100 USD aşa că am vrut să-i dau o lecţie că banu' nu se câştigă uşor.
Altuia i-am dat lacrimile că i-am băgat-o pe gât, el mi-o sugea plângând, harnic,
Nu plânsese nici când a fost bătut şi i-au fost luaţi pantofii din picioare pe stradă
Şi se-ntorsese acasă la mama încălţat cu gioarsele hoţului cu 4 numere mai mari;
Acum plânge, de parcă ar fi citit un poem al meu pentru care nimeni nu dă 100.
M-am refugiat în sex ca Ovidiu în bordelurile din port, lăsându-şi baltă Tristele.
Desigur, ar fi cazul să mă opresc, probabil voi deja aţi crezut că sunt un pedofil,
E singurul lucru care vă atrage atenţia, şi mai mult ca sigur că mă vedeţi în stare,
M-aţi aprecia mai mult compromis, citiţi mai vesel un dosar penal decât poezie,
Doar că eu n-am 100 USD nici pentru dinţi, ce să mai zic pentru corupt tineretul
Ce m-a aruncat în apa fântânilor din Piaţa Constituţiei că nu m-am lăsat abordat
De un puşti beat care m-a luat din mers de braţ şi îmi făcea propuneri indecente.
Retractez ca un preşedinte, nu sula din coaste ci versiunea anterioară, diplomat,
Iar voi nu veţi şti niciodată ce să credeţi, ce uşor e să prosteşti un popor, al meu,
Sau al cui o fi că parcă al meu nu-i deşi m-aţi învăţat româneşte când eram puşti
Adică când m-aţi râvnit în timp ce silabiseam cu buze întredeschise Tatăl Nostru.
Ne râvnim unii pe alţii şi sfârşim în pumni, eu unul vă rog să vorbiţi altă limbă,
Să treceţi vizavi pe trotuar când mă veţi vedea, că nu mai avem nimic în comun,
Eu nu pot să mă lepăd de limba asta, am nevoie de ea, lepădaţi-vă voi, definitiv.
Lăsaţi-mi-o, şi vă voi pomeni în veci, îi vom despărţi din nou pe daci şi romani,
Vom face curat în Istorie, vom face din bordeie catedrale şi din noi turci, tătari,
Vom fugi în păduri doar ca să vânăm lei şi elefanţi, acolo ne vom face cercetaşi
Şi vom redeveni puşti, ne vom da zălog ca beizadele, şi vom sfârşi prin moschei
Ca să vedem şi noi cum e să fii violat în timp ce părinţii se uită şi li se taie capu'.
Cred că ultimul vers va trebui tradus pentru voi fiindcă mi-aţi acceptat deja oferta
Şi nu veţi înţelege ce vă spun într-o limbă nouă: vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc!