El Traviata
Pentru cine are idee cam cum arată Arenele Romane din Parcul Carol venirea la un spectacol de operă este deja o încercare. Pentru cine habar nu are de panta descendentă pe care se află mult iubita și distinsa Felicia Filip prețul unui bilet nu va fi foarte pipărat mai ales că vii cu șervețele de-acasă să-ți ștergi scaunul. Pentru cine nu a avut știință cine este sponsorul mare i-a fost mirarea la dispunerea bufetului unde chiar și în timpul desfășurării ostilităților se mai găsea cineva plin de importanță să-și plimbe cheile sau celularul.
Auzisem ca va fi un spectacol cu efecte deosebite, dar la artificii nu mă așteptam. Am și pierdut un pariu mizând pe faptul că mult lăudatul regizor consort, persoană importantă, nu-i dau numele, nu va îndrăzni să dea cu ele la final, numai că eu nu am atâta imaginație. Desigur că nu se putea rata cel mai frumos moment din executarea Traviatei. Așa că la ultimile acorduri ale celebrei tuberculoase o jerbă a sărbătorit cum se cuvine decesul. Nu numai că acest tip de efecte plauzibile prin mexic au fost jenante și potrivite cu nuca-n perete, dar uneori a creat scene de o ilaritate deosebită. Pesemne că regizorul premiat pe coclauri a avut o viziune mai modernă și cei prezenți nu s-au prins.
Dacă la cele de mai sus adăugăm decorurile generoase luate de la vreun bâlci, asezonate cu plase de camuflaj și lumini colorate pentru completarea viziunii putem să înțelegem de ce pârâiturile din difuzoarele slăbite de spectacolul Dark Theater de cu o zi mai înainte, nu l-au deranjat prea mult pe sunetistul plictisit de atâta operă. Nici pe noi. Oricum nu mai conta din moment ce intrările erau aiurea și unii se trezeau vorbind, nu cântând, pe liniștea orchestrei condusă magistral de venerabilul domn George Sbârcea.
Aș fi vrut să vorbesc și despre interpreți, dar în afară de distinsa doamnă a rockonoperei și de tatăl fiului rătăcitor, corecți fără să dea pe-afară, tenorul italian a avut derapări impardonabile iar restul parcă erau adunați de la vreo casă populară de cultură în pauza concertelor lui Dolănescu. Spectacolul a fost dat în direct la TV Cultural ceea ce a pricinuit o premieră în materie. pauza de dinaintea actului final a ținut cam vreo jumătate de oră. geaba au încercat spectatorii să aplaude pentru a grăbi intrarea. Nimic nu i-a deranjat pe artiști din siesta lor prelungită. Mă întrebam cum o așa distinsă doamnă poate să suporte atâta kitch. După cum se vede poate. Din păcate. De fapt nu suportă. Oferă.
