Un concert deosebit, un succes deosebit, o audienţă numeroasă realmente entuziasmată... aceasta a fost atmosfera ultimului concert simfonic susţinut de Orchestra Naţională Radio în finalul stagiunii anului muzical 2001-2002;
...concertul a fost condus de dirijorul Jin Wang; este un muzician de mare eficienţă, de impresionantă abilitate profesională în lucrul cu membrii colectivului simfonic, un muzician ce ştie să potenţeze, sa adune, să mobilizeze, valorile reale - nu pe cele imaginate - ale instrumentiştilor orchestrei. Astfel a fost posibilă realizarea acestui monumental, a acestui complex opus vocal-simfonic care este Simfonia a VIII-a în mi bemol major, "a celor o mie", de Gustav Mahler. Este una dintre cele mai ample lucrarări vocal-simfonice ale postromantismului; iar grandoarea lucrării nu rezidă, evident, numai în amploarea aparatului vocal-instrumental... nouă solişti vocali, coruri ample - inclusiv un cor de copii, de asemenea un mare aparat instrumental, orchestră simfonică ce include o extinsă partidă de alămuri distribuite spaţializat în sala de concert... se poate vorbi de o impresionantă susţinere în plan expresiv şi mai ales spiritual, aspecte ce concură la definirea acestui panteism invocat cu atâta disperare de compozitor. Entuziasmantă a apărut cumularea energiilor individuale, în mod special ale sopranelor Roxana Briban şi Mariana Colpoş, ale mezzosopranelor Aura Twarowska şi Geanina Munteanu, ale tenorului Marian Someşan, baritonului Ştefan Ignat, bas-baritonului Ion Ţibrea... de asemenea mobilizarea marilor colective artistice, a Corului Academic Radio condus de Dan Mihai Goia, a corului de copii condus de Eugenia Văcărescu, a întrebului colectiv orchestral care, cu puţine excepţii, a dovedit fervoare şi putinţă privind nivelul de valabilitate al împlinirilor artistice.
Alte momente de interes ale celei de a doua părţi a stagiunii? Au fost. Nu puţine. Am în vedere, ne aducem aminte, concertul aniversar închinat acestei importante personalităţi a artei noastre lirice care este baritonul Eduard Tumagian, apoi concertul susţinut de maestrul Sergiu Comissiona cu Simfonia în re minor de Cesar Franck, concertul ce a cuprins muzica baletelor lui Ceaikovski, concert condus de dirijorul Horia Andreescu, de asemenea cel în care Simfonia a II-a de Scriabin a fost realizată de dirijorul Milen Natchev... nu sunt multe, nu sunt puţine aceste momente ce au fost apreciate de un numeros public, de un public tânăr stimulat de o bună politică repertorială şi managerială promovată de conducerea Formaţiilor Muzicale Radio.
In mod cert, pe parcursul recent încheiatei stagiuni s-a obţinut o justificată definire a specificului celor două colective simfonice; mă refer la Orchestra Naţională Radio şi la Orchestra de Cameră, colective ce pot împodobi împreună imaginea celei mai importante instituţii privind promovarea imaginii ţării, în fond cea mai importantă instituţie de acest fel a părţii centrale şi de sud-est a continentului european; rezidă aici, în plus, indubitabil, această specificitate privind caracterul universal al artei muzicale. Iar pe această direcţie, pe calea undelor, fiinţa noastră spirituală se poate etala într-un extins concert internaţional al valorilor. Intră în acţiune - aidoma circulaţiei europene a valorilor, intră în acţiune cu sens benefic legea competiţiei, promovarea cu sens stimulativ a valorilor tinere, a absolvenţilor de valoare a instituţiilor de învăţământ muzical artistic.
Pe de altă parte, trebuie apreciat, în mod cert, puţini dintre salariaţii acestei ţări sunt plătiţi la justa valoare a efortului depus; fără a reprezenta în acest moment cel mai valoros colectiv simfonic al ţării, instrumentiştii Orchestrei Naţionale Radio sunt, totuşi, cel mai bine plătiţi în contextul actual al salariilor oferite oamenilor de cultură. Soluţii trebuiesc căutate, trebuiesc imaginate, trebuiesc găsite... măcar pentru justa retribuire a valorilor de vârf ale colectivului simfonic.
Trebuie apreciată, pe de lată parte, extensia repertorială largă pe care o probează - în chip diferenţiat - cele două colective simfonice, o extensie ce porneşte de la creaţia barocă vest-europeană şi până la creaţia zilelor noastre, până la creaţia românească a zilelor noastre; implicarea în cadrul festivalului anual "Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi" este substanţială, este legitimă; este o obligaţie de onoare dată fiind datoria firească pe care o are Societatea Română de Radiodifuziune, privind promovarea întregului ansamblu al valorilor spirituale şi artistice naţionale. Pe această direcţie s-ar dovedi a fi firească iniţiativa lansării comenzilor speciale de creaţie, comenzi specifice ale instituţiei, comenzi pe genuri distincte, cu clauze distincete, comenzi lansate marilor noastre personalităţi componistice, comenzi de susţinere adresate tinerilor noştri creatori.
Merită să ne facem griji speciale... şi pe aceaste direcţii.