Alexandra Diaconu

căderea din mine (6)

și mult mai tîrziu


 

scriam cu aceleași cuvinte-cuțite dureroase. nu aveam alt grai să-mi învăț trupul a trăi fără o atingere, să-mi învăț carnea să respire altfel. aceleași consoane și vocale care mă zgîriau pe suflet. nu știam a vorbi altfel, storceam amarul din tine ca un storcător de fructe. tu, pom mort ale cărui vlăstare se tot nășteau în mine, deja uscate.
în mine răcnea o noapte retorică: dar cum am ajuns aici, prin ce accident, ce eroare de programare a zborului invers?

***
mă preocupă lipsa sau micimea sufletului tău. din ce substanță ești tu oare, de nu te mai doare?
da, mă preocupa lipsa sufletului tău în ziua aceea, mult prea tîrzie. mă ascundeam în spatele pielii mele, mă temeam de tine. aveai auzul fin al pașilor mei, smulgeai fîșii de carne, scotocind după un lucru pe care-l aveai, o trăire ce-ți aparține. și furia îți creștea, pe unde naiba am pierdut-o pe-alexandra? retrasă pe margine, ghemuită, departe de trupul meu, te priveam. și rîdeam în sinea mea, speriată. în barba sufletului meu. tu erai bărbatul a cărui lipsă de suflet mă preocupase o dată. apoi fugisem din mine, de tine, și te priveam de pe margine.

***
tu-ți îmbălsămai morții și nu lăsai pe nimeni să-i îngroape. stăteai cu ei la cină, dansai un tango, ciocneai un pahar. gropile se plictiseau tot așteptîndu-i. venea pămîntul după ei și-acoperea totul. tu nu mai găseai puterea să mergi mai departe.

***
veneam în vizită, îți aduceam florile mortului. de sub pămînt se-auzeau muzici vechi și proaste. iubeai femeile galbene, fade, îmbălsămate. nu mai dădeai drumul la ușă, la nimeni care-ar fi putut respira viață. dimineți în care ochii mei sîngerau, cheia s-ar fi putut răsuci în broască, pe partea cealaltă, ușa ar fi putut orăcăi bucuroasă. să fi bătut mai întîi cu sufletul, să-l fi strecurat pe sub ușă. să fi pătruns lumina înăuntru, la vederea ei, moartele s-ar fi făcut cenușă.
las florile în prag și plec. e ultima mea vizită pe lumea cealaltă. tu ți-ai vîndut deja sufletul...

***
mă uit în ochiul tău pentru ultima oară. te privesc pentru totdeauna și văd cum timpul s-a închis ermetic peste noi. prin geamul termopan voi vedea mai tîrziu cum vine primăvara, cum urcă și coboară seva din copaci, cum oamenii nasc pui de om.

 

Alexandra Diaconu

motto:
"Ar trebui să se pună un grătar la
intrarea în suflet,
ca să nu se mai bage nimeni în el
cu cuțitul.
"
Marin Sorescu - Iona