O artă pentru Internet: Invitaţie

Nu ştiu (dar cred!) - şi e greu de presupus că voi apuca să văd - dacă apariţia Internetului se va dovedi comparabilă cu apariţia limbajului scris, ori măcar cu aceea a tipăriturii. Asemenea lucruri sunt uşor de afirmat, dar se confirmă în intervale de obicei mai lungi decât viaţa unei generaţii. Dacă însă lucrurile aşa stau, nu ne putem aştepta ca literatura, în primul rând, să profite pasiv de pe urma noului mediu de vehiculare, fără ca acesta, la rândul său, să nu o influenţeze. În aceeaşi măsură în care de la ritmurile şi rimele mnemotehnice ale poeziei populare se ajunge - odată cu posibilitatea fixării scrise a obiectului literar - la ritmuri şi rime complexe, construite numai pentru frumuseţea muzicală şi golite de funcţia memorării, în timp, şi de cea rituală; odată cu transmiterea simultană a textului, muzicii, imaginii şi a imaginii în mişcare, odată cu restricţiile impuse de proprietăţile ecranului, care converg cu restricţiile sociale discutate nu o dată de teoreticieni încă dinaintea apariţiei Web-ului, textul literar care se poate "servi" pe Internet ajunge şi el în situaţia de a respecta reguli până de curând străine.

Şi nu întâmplător am lăsat la o parte caracteristica fundamentală a Internet-ului, adică hyperlink-ul fiindcă acesta, în afară de restricţii formale, introduce şi posibilităţi distincte de fond ale operei literare, posibilităţi puţin exploatate încă în lume, dar al căror principal efect - o simultaneitate a multiple dimensiuni, vecină mai îndeaproape fluviului heraclitean - a fost de mult vizat de artă până-ntr-acolo încât simulări cu cele mai variate mijloace i se pot cita oricând (cărţi de poezie cu subsoluri bogate, trimiteri încrucişate printre capitolele de proză, paranteze de metalimbaj auctorial, etc.).

Cu toate acestea, în cei câţiva ani de când Internetul există, utilizarea sa artistică a constat dintr-un uz mai degrabă pasiv: publicarea unor volume în forma lor identică aceleia tipărite, prezentarea unor expoziţii de pictură sau sculptură fie într-un format de tip catalog, fie în acela de mimare a vizitei reale, etc. Chiar dacă ne mai putem aştepta la multe modificări tehnice ale acestui nou mediu, filosofia sa de funcţionare este greu de conceput că s-ar schimba fundamental într-o perioadă rezonabil de lungă din acest moment.

Prin urmare, cred că vremurile sunt coapte să începem a construi, cu datele de care dispunem, o artă dedicată acestui mediu şi publicului său. O artă dispusă a-şi lăsa în cămară vanităţile pentru a se "curba" după cerinţele unui nou suport şi pentru un auditoriu care de obicei cumpără rar cărţi şi care se îndepartează de cartea scrisă din ce în ce mai mult.

Galeria Agora, chiar şi până acum, cât s-a constituit într-un instrument de informare asupra vieţii artistice din România, măcar ca volum s-a putut considera drept un site aparte, din multe puncte de vedere de sine stătător. Din acest an încolo ea vă propune şi se propune un experiment complex, al artei pentru Internet. Prin urmare, fără a înceta să prezentăm volumele care apar în zilele acestea pe piaţă, ori noutăţile din domeniul muzical, informări obişnuite cititorilor noştri, Galeria Agora vă lansează o provocare mai amplă.
Atenţia, în lectura pe ecran, este de scurtă durată, deci numai textul pregnant, semnificativ în concizie poate supravieţui. In schimb impresia, în această lectură, se face simultan atât muzical, cât şi imagistic, ceea ce face ca opere de colaborare: scriitor/fotograf sau scriitor/pictor să câştige în impact. Vom publica, astfel, proză scurtă de preferinţă însoţită de imagine, de preferinţă conţinând hyperlink-uri, şi care să însumeze maximum 1500 de cuvinte. Vom publica, în aceleaşi limite, şi cu aceleaşi preferinţe, dramaturgie, poezie şi poem în proză. Provocarea principală stă însă şi în prezentare, fiindcă Galeria Agora vă invită să vă re-prezentaţi printr-o singură operă. Cu alte cuvinte, într-un număr al nostru, fiecare autor va avea posibilitatea să îşi atragă cititorul în lumea proprie o singură dată, printr-o singură poezie, o singură nuvelă, ori o singură schiţă dramatică.

Desigur, acelaşi autor poate, în funcţie de calitatea artei sale, să fie publicat de mai multe ori în numere diferite, cum însă destui cititori au timpul/ocazia, de a parcurge opera cuiva o singură dată, definiţia numelui unui creator se face în acea dată. Apariţia unui autor în revistă se face cu trimitere spre pagina sa personală de Web sau spre una construită de redacţie (dacă o pagină proprie nu există) în spaţiul revistei, conform informaţiei bio/bibliografice oferite de autor (maximum un ecran de text).

Din interactivitate artiştii îşi vor putea face o imagine a impactului lor, fiindcă fiecare astfel de bucată literară va permite cititorului să i se adreseze direct autorului (via Internet, desigur). Dacă asemenea dialoguri (pe e-mail) vor avea loc şi se vor dovedi interesante, ar putea ele însele să însoţească operele publicate în Galerie.

În fine, din momentul în care redacţia noastră va dispune de un portofoliu suficient pentru a "alimenta" această nouă formă a Galeriei Agora, aceasta îşi va schimba aspectul, devenind, ceea ce dorim, adică Locul unde vrei să citeşti pe ecran.

Vă aşteptăm,
Nora Vasilescu