Iulia Popovici

"Circul nostru vă prezintă:"
Lucian Dan Teodorovici
editura Polirom, 2002


De ceva vreme, o anumită parte a criticii - cea mai tînără și mai zburdalnică - se arată foarte mirată de preferința cititorilor de literatură română și, eventual, contemporană pentru proza "grea", cu minimum de narațiune și situații, dar cu multă, multă metafizică și cît mai consistente învățături pe înțelesul tuturor. E un antrenament căpătat de la realismul socialist încoace și numele (încă) sonore (ca, să fim sinceri, și o parte dintre lupii tineri) ale literaturii autohtone practică în continuare aceeași proză educativă. Doar că, spre fericirea unora și disperarea altora, din cînd în cînd, apare cîte o cărticică (pentru că scriitura aceasta care cultivă miniaturalul, notațiile fugare, dar bine cizelate, nu gustă spațiile largi) care nu vrea altceva decît să-i facă ziua mai plăcută virtualului său lector - lunile astea, de exemplu, cărticica s-a numit Circul nostru vă prezintă:, de Lucian Dan Teodorovici.

Toți eroii lui Teodorovici sînt Oameni-Păsări: "o zi zboară, o zi nu zboară. Azi nu zboară!" (și e un azi perpetuu), atrași unul către celălalt de bizare idei și încercări de sinucidere veșnic ratate. Singura care totuși reușește să-și ia viața, fostă vecină și iubită, n-a fantazat niciodată cu ideea, de aceea moartea ei e perfect banală.

Pentru anonimul narator, viața, la prima vedere atît neinteresantă, e un spectacol de circ, plin de neprevăzut, la care locul său rămîne însă în tribune. Lumea în care se învîrte - vecinii de bloc, administratoarea, ceferiști, prostituate, un deținut care pronunță cuvinte de la coadă la cap, un absolvent de teologie în căutarea motivului pentru care Dumnezeu a creat lumea și a banilor pentru zece litri de whisky scump cu care să se sinucidă - e un pic, o idee sărită de pe fix, iar jocurile ei, pentru care naratorul nu pare niciodată gata și nici în stare să le țină piept, sînt răbufnirile unei normalități prea mult ținute în chingi. Și nimic nu ne poate face mai multă plăcere nouă, cititorilor din fotoliu, decît iluzia că așa ceva nu ni se poate întîmpla...

Iulia Popovici