În grădinile Borghese

Dintre împăraţii romani trişti nu au fost cei mulţi
care s-au autodeclarat zei
ci ceilalţi
cei cîţiva care chiar au crezut asta.

Acelaşi lucru se întîmplă, îmi spui, cu dragostea.

Cum cîteodată
cînd vreun tip mărunt hrăneşte păsările
sau iubeşte florile,

E nebun, zicem plictisiţi;
sau suntem plictisiţi şi zicem Iată
ăla e un sfînt şi trecem mai departe.

Continuăm să mergem pentru că parcul
este încă fermecător
lebedele sunt fermecătoare
înfometarea cu care rup în bucăţi mîncarea

ca şi cum ar fi istorie, sau inimă şi nu pîine.

Din volumul "From the devotions", Graywolf Press, 1998