Dan Iancu

Grișa Gherghei - Boemi sub Dictatură
Editura Fundației Pro, 2002

Grișa, o tandrețe la domnu'

 

se îngăimau alese paranteze la ceasul cuc când inima se crapă în așchii de cristal să-ngrop o poartă cu zâmbet fin să pun de-un galantar

ar fi fost născut pentru aproape amintiri de pus în mângâieri țanțoșe sub sclipiri de vodcă de-abia scoasă din ghețar numele sub care te pui ca într-un poem cu rânduri scurte tandre și chicotite era toamnă domnule grișa cu frunzele copacului tău am să fac un cimitir de vii o masă lungă cât poate fi cercul de tăcut ca să spun după tine cine te pune să strigi în gura mare tandrețea cu care mă umpli de femeile lui nichita zis ahoe de-mi plâng râzând serile de povești în care-mi reciți chelner o masă pe terasă te rog peste podul de la cernavodă hagiu lăsase ziua te-aș fi mințit dacă erau doar amintiri ciuntite de ochi nimeni nu vede a dracului lume de dormit sub planșeta fără picioare a lui pucă albnegru de soi încrăpând mersul de la un soare la altul adicătelea între grădinița și podgoria cu singapore ultimul oraș maritim al coastelor noastre de nisip dintr-o parte în alta a susului a josului pune mâna și-ntoarce am să citesc invers cuvânt cu cuvânt de parcă am fost invitat să mă joc cu un labirint de mătase înțolit în liliac alb de străbătut porți cine te citește să nu creadă decât dacă are sufletul plin de speranță că îngerii dau binecuvântarea cu vin roș de ghicit în stelele visului

pe galantar am să depun o piatră cu margini moi de stat la mângâiat și moartea nu ne-o fi decât paradă și timpul nu s-o trece că nu-i beat

Cronici inoperante

Dan Iancu