Dan Iancu

Grişa Gherghei - Boemi sub Dictatură
Editura Fundaţiei Pro, 2002

Grişa, o tandreţe la domnu'

se îngăimau alese paranteze la ceasul cuc când inima se crapă în aşchii de cristal să-ngrop o poartă cu zâmbet fin să pun de-un galantar

ar fi fost născut pentru aproape amintiri de pus în mângâieri ţanţoşe sub sclipiri de vodcă de-abia scoasă din gheţar numele sub care te pui ca într-un poem cu rânduri scurte tandre şi chicotite era toamnă domnule grişa cu frunzele copacului tău am să fac un cimitir de vii o masă lungă cât poate fi cercul de tăcut ca să spun după tine cine te pune să strigi în gura mare tandreţea cu care mă umpli de femeile lui nichita zis ahoe de-mi plâng râzând serile de poveşti în care-mi reciţi chelner o masă pe terasă te rog peste podul de la cernavodă hagiu lăsase ziua te-aş fi minţit dacă erau doar amintiri ciuntite de ochi nimeni nu vede a dracului lume de dormit sub planşeta fără picioare a lui pucă albnegru de soi încrăpând mersul de la un soare la altul adicătelea între grădiniţa şi podgoria cu singapore ultimul oraş maritim al coastelor noastre de nisip dintr-o parte în alta a susului a josului pune mâna şi-ntoarce am să citesc invers cuvânt cu cuvânt de parcă am fost invitat să mă joc cu un labirint de mătase înţolit în liliac alb de străbătut porţi cine te citeşte să nu creadă decât dacă are sufletul plin de speranţă că îngerii dau binecuvântarea cu vin roş de ghicit în stelele visului

pe galantar am să depun o piatră cu margini moi de stat la mângâiat şi moartea nu ne-o fi decât paradă şi timpul nu s-o trece că nu-i beat

Cronici inoperante