Prezenţă pe cât de constantă pe atât de vie în spaţiul vieţii noastre muzicale, dirijorul Sergiu Comissiona aduce în continuare bucurii dintre cele mai consistente atât publicului meloman cât şi muzicienilor orchestrei, de asemenea publicului de specialitate.

Motivaţia ? ...gândirea ordonatoare, mâna de fier a profesionistului acţionează în acest caz de maniera unei adresări pe cât de ferme pe atât de agreabile; ...agreabile şi utile în a descoperi calea spre valorile cele adevărate ale muzicii, înlesnind, de asemenea, calea percepţiei acestora.

Succesiv, în două dintre manifestările simfonice ale filarmonicii bucureştene, în a doua jumătate a lunii mai, ne-au fost oferite două lucrări fundamentale din marele repertoriu orchestral postromantic, de asemenea din repertoriul primei jumătăţi a secolului XX, anume Suita simfonică din opera "Cavalerul Rozelor" de Richard Strauss, precum şi celebra lucrare a lui Benjamin Britten, Variaţiuni şi fugă pe o temă de Purcell. In suita straussină, supleţea valsului vienez capătă consistenţa demersului simfonic pe care Comissiona îl susţine cu impecabilă claritate, cu eleganţă; este un transfer privind bucuria realizării, bucurie ce aureolează cotele perfecţionismului înalt, întotdeauna inspirator la nivelul fiecărui muzician al ansamblului; fiecare instrumentist capătă astfel conştiinţa propriei responsabilităţi pe care înţelege a şi-o asuma, în numele căreia acţionează. Sonoritatea orchestrală este amplă, este consistentă dar aerisită, este acordată spiritului acestei fermecătoare muzici. Sunt aspecte pe care le reîntâlneşti şi în popularul opus al lui Britten; în plus, aici, defilarea - pe parcursul variaţiunilor - a grupelor instrumentale ale ansamblului, oferă muzicienilor orchestrei bucuria specială a etalărilor solistice formulate cu grijă, cu o propulsie în adevăr strălucitoare.

Pe parcursul aceleiaşi creaţii, prezenţa declamatorie a actorului Mircea Albulescu - nu trebuie uitat, lucrarea se doreşte a fi un ghid al instrumentelor orchestrei, un ghid adresat tinerilor, prezenţa domniei sale, deci, a avut meritul de a fi conferit un plus de autenticitate pe care îndrăznesc a o numi ca fiind de tip britanic; sunt reunite concizia maliţios exprimată, întotdeauna fermecătoare, a adresării, şi un anume spirit ludic ce sporeşte atracţiozitatea acestei unice în felel ei lucrări. Un pitoresc atent rostuit al formulării orchestrale caracterizează, în egală măsură, realizarea lucrării lui Constantin Silvestri, Dansuri din Bihor, lucrare mult prea puţin prezentă pe afişele noastre de concert.

Dintre evoluţiile solistice... marea bucurie a fost aceea a reîntâlnirii cu violoncelistul Frans Helmerson, în generoasa partitură a Concertului în si minor de Antonin Dvorak. Helmerson este muzicianul cotelor înalte ale profesionalismului muzical; este un aspect ce se spijină pe anume date ce nu pot fi despărţite; sunt date actuale ale realizărilor acestui muzician de seducătoare consistenţă artistică; am în vedere un atrăgător farmec al comunicării violoncelistice, întotdeauna cordiale, atent stăpânite, de asemenea o impresionantă calitate a sunetului obţinut cu concursul unui preţios instrument, precum şi - nu în ultimul rând! - echilibrul proporţiilor în formularea acestui mare opus romantic, un echilibru de temeinică aşezare în spaţiul construcţiei lucrării.

In acelaşi context, cu concursul maestrului Comissiona, am avut prilejul de a fi asistat la sărbătorirea acestui muzician care este Lory Walfisch, muzician ce dispune în continuare de generoase disponibilităţi, iar aceasta la vârsta împlinirilor senectuţii celei înseninate; este o viaţă închinată în importantă măsură afirmării tinerilor muzicieni, de asemenea valorilor muzicale româneşti în contextul vieţii artistice americane, cu o direcţionare specială şi permanentă asupra personalităţii lui George Enescu, asupra personalităţii lui Dinu Lipatti.