Este interesant de observat felul în care mişcarea în muzică, evenimentul muzical, poate în anume condiţii a fi prelungit în zona spaţiului tridimensional al mişcării scenice; iar aceasta evitând translaţia obedientă faţă de muzică, creind o nouă dimensiune, cea scenică, ce porneşte de la sugestia actului muzical. Este ceea ce - după părerea mea - au reuşit coregrafii şi dansatorii Liliana Iorgulescu şi Răzvan Mazilu, pe de-o parte, compozitoarea Mihaela Vosganian, pe de alta.

Sonata pentru clarinet solo, este o lucrare ale cărei structuri clare, de neoclasică viziune, se sprijină pe o gândire tematică bine argumentată în planul formei; pe această dimensiune s-a sprijinit coregrafa Liliana Iorgulescu atunci când, împreună cu dansatorul şi coregraful Răzvan Mazilu, au creat "Eu... eu şi poate"; mişcarea muzicală a clarinetului solist se prelungeşte literalmente în mişcarea dansatorului, o evoluţie la fel de spectaculoasă, de bun gust, bine structurată, folosind sugestia dansului de cabaret atent stilizat. Lucrarea a fost prezentată în premieră bucureşteană căci prima vizionare absolută a avut loc în luna martie a acestui an la Geneva, în cadrul spectacolului Inter-Art. Cel de al doilea moment, "Poveste de demult", a fost conceput şi dansat de Liliana Iorgulescu având drept punct de sprijin muzical lucrarea "Interferenţe armene"; sunt elemente de dans tradiţional bine asimilate unei comunicări expresive apropiate unei idei de ritual ce se împlineşte eficient în spaţiul scenic.

Spectacolul a avut loc în Sala "ARCUB" şi a adus o dimensiune utilă fenomenului muzicii contemporane. Există în adevăr la noi, actualmente, o adevărată mişcare a tinerilor coregrafi, artişti de importantă deschidere intelectuală, de specială sensibilitate, capabili de a defini meşteşugite construcţii coregrafice în relaţia cu anume teritorii ale muzicii contemporane. Este în avantajul festivalului "...Muzicii Noi" ca aceştia să dispună de o participare mai extinsă în manifestările acestuia. Insăşi participarea publicului ar fi mai numeroasă într-un anume cadru al manifestărilor artistice cu caracter - să-l numim - sincretic.