Mihail Gălățanu

Din volumul :
MORTUL ÎNDRĂGOSTIT

zborul paisprezece deasupra bermudelor


 

Pe pielea ei usor ai fi putut aluneca, noaptea, ca pe tiglele ude de pe acoperisurile înalte, de pe amețitorii zgîrie-nori locali, ca, de exemplu, pe clădirea noului centru BOUYGUES si de-acolo pe SOFITEL, noaptea și tu gol, cu visul agonisindu-ți pietre de frică, una cîte una, pe rînd, în vezică.
Ea era iubita-standard a alpiniștilor pe clădiri, bildingclaimbariștilor și a sinucigașilor, a arhitecților în pană de inspirație, a coșarilor îndrăgostiți
de vechiul Bucuresti. Ea era coșmarul celor care au rău de înălțime, care nu pot privi fără să se tulbure coapsele ei contorsionate, care, numai cît privesc de la un balcon orasul si gata cad prada ispitei de a se arunca fara preget
de pe platformele cele mai inalte.
Ea era zborul de noapte deasupra bermudelor, zborul 14, înghițit de bezne și ape.
Să intri măcar o singură dată în ea era
ca și cum ți-ai face derdelușuri deasupra orașului, pe acoperișe de zahăr candel
și tobogane de bezea.

Ce mai, era cea mai mare nebunie, cea mai mare aventură
Să te gîdile la tălpi unghiile ei sidefiu-mov ojate
și perișorii răzleți, minusculi,
de pe coapsele ei abia depilate.
Mirosind reavăn a ceară
și suspinînd a belaliu de beizadea.
Toate astea băgau atîta combustibil în tine, îți dădeau o așa propulsie nesperată, că ai fi continuat să lași serafice dîre de poftă pe cer,
tot zburînd și lumea întrebîndu-se unde ai motorul ascuns și " ce ți l-o fi ținînd pe asta în ceruri, măi frate ?"
Nimeni nicicum nicicînd n-ar fi bănuit
Că pofta e cea care te ridică pe boltă și te face un astru nou,
acoperind, din cînd in cînd, luna
- și plin de pacate.

Mihail Gălățanu