Alexandra Diaconu

căderea din mine (4)

timpul acesta mă obsedează


 

tu n-aveai puterea de-a returna un timp oarecare. tu-mi dilatai clipele cu lacrima ochilor tăi și ele-și pierdeau sensul. cascade de secunde rămîneau zburînd împrăștiate, fără nici un fel de țintă.
în neștire. prin frunte.
o viață nu-mi pare-ndeajuns de cuprinzătoare pentru-a fi cu tine. o viață e prea strîmtă să ne-ncapă.
plecam din trupul meu și mă priveam dintr-altă parte. atît de rece eram, atît de fadă. în neputința mea de-a fi cu tine-ntre viață și moarte.
m-ai rînduit pe marginea asfaltului și eu privesc la trecători ne-nțelegînd încotro se îndreaptă. conturul lumii se șterge pe măsură ce genele mele clipesc. s-a șters o vitrină, apoi un autobuz și-un parc de distracții, o pereche de-ndrăgostiți. în locul lor a rămas cîmpul, un loc imaterial a cărui liniște îmi repugnă. a rămas timpul în trupul lui inexpresiv, fără trăsături, fără zîmbete, fără grimase. în nici un anotimp. a rămas locul acela în care eu nu simt nimic, nu-mi este sete și nici dor de nimeni. seamănă cu o deșertăciune a neputinței mele. dar ce mai contează cu ce seamănă.

***
lumea din afară și dinlăuntrul meu e la fel. parcă m-aș fi împrăștiat de tot, m-aș fi pierdut prin împrejurimi, prin cartier, printre blocuri. și toată mizeria asta a năvălit în mine ca într-un vîrtej de ape. dacă m-aș striga oare de unde aș veni, din ce direcție?
dacă pereții camerei mele nu s-ar întîlni pe la colțuri, asta s-ar întîmpla cu mine. sună a descompunere și deja m-aștept ca starea asta a mea să-nceapă să duhnească. a mort care ține stiloul în mînă și se străduiește să filosofeze despre propria condiție cadaverică.

 

Alexandra Diaconu

motto:
"Ar trebui să se pună un grătar la
intrarea în suflet,
ca să nu se mai bage nimeni în el
cu cuțitul.
"
Marin Sorescu - Iona